Teoria principiului antropic forte: Divinitatea se auto-perfectioneaza
Astrofizicienii francezi D. Lambert si J. Demaret au dezvoltat teoria „principiului antropic forte”, evitand insa o conexiune cu Creatia divina. In mod separat, D. Lambert s-a exprimat in acest sens chiar cu o distantare lipsita de probitate, evidentiind acea limitare ingusta de a mentine stiinta doar la domeniul materiei grele: „Fara a refuza, la nivel metafizic, justetea chestiunilor legate de problema existentei lui Dumnezeu, noi ne-am interzis orice convergenta naiva intre argumentele teologice si discursul stiintific. Este intru totul adevarat ca argumentele antropice nu se opun in nici un caz ipotezei unei cauze transcendente a Universului…De la microscopic la macroscopic, de la atom la stele, Universul apare ca o totalitate extraordinar de organizata, un sistem formidabil a carui evolutie traduce o complexitate in crestere neincetata. Acest Univers poate, pe buna dreptate, sa fie numit antropic, fiindca el pare sa aiba un scop: sa faca posibila aparitia vietii si a omului. Ne oprim insa la aceasta constatare. De aici incepe metafizica.”
Mai decis, J. Demaret a deschis totusi o fereastra catre un orizont mai larg, fara a dovedi insa curajul de a privi prin ea: “Daca afirmam ca, intr-adevar, structura Universului este astfel incat viata, constiinta si omul trebuiau sa apara in mod necesar, Universul inceteaza imediat de a mai fi absurd si imbraca un sens profund, pentru care noi suntem una din cheile sale.”
Aceasta idee a oportunitatii aparitiei omului ca observator, ca „instrument de observare”, avand doar scopul sa se informeze despre „ce se intampla” si „cum functioneaza” diferitele componente ale Universului, a fost exprimata si in alte variante de diversi ganditori care simteau totusi necesitatea existentei unui Creator transcendental.
Bazata pe o documentare la fel de constransa in cadrul anumite limite, pe aceeasi linie a „antropiei cosmice” a fost sugerata astfel si o ipoteza „combinata”. Aceasta era insa foarte subiectiva, avand o tenta „utilitarista” derivata evident din conceptiile materialiste ale intelectului uman: Divinitatea „dorind” (?) ea-insasi sa se perfectioneze pe parcursul creatiei permanente, dar ramanand imobila intr-un acelasi loc din Spatiu, si-ar fi trimis miriade de „observatori” - oamenii - in Cosmosul Creatiei pentru a fi informata prin experimentari directe de catre acestia asupra tuturor aspectelor locale.
Trebuind ca si observatorii respectivi sa se perfectioneze pe parcursul periplului lor, la atingerea culmii evolutiei individuale ar urma sa se intoarca rand pe rand la „Sursa”, careia ii vor transmite toate rezultatele experientelor si sesizarile acumulate. Acesta ar fi astfel unul dintre modurile prin care Divinitatea s-ar perfectiona, creand mereu, intr-o alta varianta ipotetica, aceasta ipoteza a fost extinsa catre o alta extrema: in conceptia unui final al actualului Univers, printr-o „resorbtie” integrala a edificiului cosmic in cadrul unui ciclu mereu repetat de creatii si apoi de retrageri prin implozii totale, cunoasterile si experientele „scanteilor divine” - devenite perfecte - ar fi utile la conceperea si crearea fiecarui „alt Univers” urmator…
Dar dincolo de astfel de ipoteze si viziuni care evidentiaza si anumit subiectivism, initiatii mai avansati in cunoasterile spirituale o perspectiva cu mult mai complexa.
ARTICOLE ALEATOARE
Marul
Marul este un aliment-medicament apreciat din vremurile cele mai vechi. Exista foarte multe varietati de mere.
1) Parti folosite: miezul, epicarpul (coaja marului).
2) Principalii constituenti cunoscuti: apa 84-93; cenusi 0,30; zaharuri reductoare 8,30; zaharoza 1,60-4; celuloza 0,90-1,70; pentozana...
Retete de post: musaca de cartofi cu soia
Ingrediente:
* 1 kg de cartofi
* 300 g de granule de soia
* 2 cepe
* 2 linguri cu pasta de tomate
* 75 g de margarina
* 2 linguri cu pesmet
* 2 rosii
* ulei
* sare
* piper
Mod de preparare:
Spala bine cartofii si pune-i la fiert in apa cu sare. Dupa ce au fiert cartofii, curata-i de coaja si zdrobeste-i...
A fost descoperita o cupa misterioasa din timpul lui Iisus
O inscriptie misterioasa, gravata pe o cupa de piatra, care dateaza din primul secol al crestinatatii, a fost descoperita recent la Ierusalim, in urma unor sapaturi arheologice. „Am descoperit o inscriptie de 10 randuri, scrise in ebraica veche sau in aramaica, care reprezinta, se pare, un ritual de...
Uimitoarele blesteme ale celtilor
Lumea celtilor a fost bogata in povestiri despre deochi, preziceri si blesteme. Primii regi si eroi irlandezi, cum ar fi Cochobar si Cuchulainn, erau legati de prohibitii magice numite geas (singular) sau geasa (plural), de la guidh, “a implora”. A incalca una dintre cerintele adesea contradictorii...
Efemeride
O efemerida este un sir de pozitii pe care un corp ceresc le va avea la diferite momente date. Uzual, efemeridele sunt tabelele care contin pozitiile planetelor din sistemul solar la anumite date calendaristice, usurand gasirea acestor planete pe cer. Astfel, tabelele de efemeride sunt instrumentul de...
Astrofizicienii francezi D. Lambert si J. Demaret au dezvoltat teoria „principiului antropic forte”, evitand insa o conexiune cu Creatia divina. In mod separat, D. Lambert s-a exprimat in acest sens chiar cu o distantare lipsita de probitate, evidentiind acea limitare ingusta de a mentine stiinta doar la domeniul materiei grele: „Fara a refuza, la nivel metafizic, justetea chestiunilor legate de problema existentei lui Dumnezeu, noi ne-am interzis orice convergenta naiva intre argumentele teologice si discursul stiintific. Este intru totul adevarat ca argumentele antropice nu se opun in nici un caz ipotezei unei cauze transcendente a Universului…De la microscopic la macroscopic, de la atom la stele, Universul apare ca o totalitate extraordinar de organizata, un sistem formidabil a carui evolutie traduce o complexitate in crestere neincetata. Acest Univers poate, pe buna dreptate, sa fie numit antropic, fiindca el pare sa aiba un scop: sa faca posibila aparitia vietii si a omului. Ne oprim insa la aceasta constatare. De aici incepe metafizica.”
Mai decis, J. Demaret a deschis totusi o fereastra catre un orizont mai larg, fara a dovedi insa curajul de a privi prin ea: “Daca afirmam ca, intr-adevar, structura Universului este astfel incat viata, constiinta si omul trebuiau sa apara in mod necesar, Universul inceteaza imediat de a mai fi absurd si imbraca un sens profund, pentru care noi suntem una din cheile sale.”
Aceasta idee a oportunitatii aparitiei omului ca observator, ca „instrument de observare”, avand doar scopul sa se informeze despre „ce se intampla” si „cum functioneaza” diferitele componente ale Universului, a fost exprimata si in alte variante de diversi ganditori care simteau totusi necesitatea existentei unui Creator transcendental.
Bazata pe o documentare la fel de constransa in cadrul anumite limite, pe aceeasi linie a „antropiei cosmice” a fost sugerata astfel si o ipoteza „combinata”. Aceasta era insa foarte subiectiva, avand o tenta „utilitarista” derivata evident din conceptiile materialiste ale intelectului uman: Divinitatea „dorind” (?) ea-insasi sa se perfectioneze pe parcursul creatiei permanente, dar ramanand imobila intr-un acelasi loc din Spatiu, si-ar fi trimis miriade de „observatori” - oamenii - in Cosmosul Creatiei pentru a fi informata prin experimentari directe de catre acestia asupra tuturor aspectelor locale.
Trebuind ca si observatorii respectivi sa se perfectioneze pe parcursul periplului lor, la atingerea culmii evolutiei individuale ar urma sa se intoarca rand pe rand la „Sursa”, careia ii vor transmite toate rezultatele experientelor si sesizarile acumulate. Acesta ar fi astfel unul dintre modurile prin care Divinitatea s-ar perfectiona, creand mereu, intr-o alta varianta ipotetica, aceasta ipoteza a fost extinsa catre o alta extrema: in conceptia unui final al actualului Univers, printr-o „resorbtie” integrala a edificiului cosmic in cadrul unui ciclu mereu repetat de creatii si apoi de retrageri prin implozii totale, cunoasterile si experientele „scanteilor divine” - devenite perfecte - ar fi utile la conceperea si crearea fiecarui „alt Univers” urmator…
Dar dincolo de astfel de ipoteze si viziuni care evidentiaza si anumit subiectivism, initiatii mai avansati in cunoasterile spirituale o perspectiva cu mult mai complexa.




