Teoria principiului antropic forte: Divinitatea se auto-perfectioneaza
Astrofizicienii francezi D. Lambert si J. Demaret au dezvoltat teoria „principiului antropic forte”, evitand insa o conexiune cu Creatia divina. In mod separat, D. Lambert s-a exprimat in acest sens chiar cu o distantare lipsita de probitate, evidentiind acea limitare ingusta de a mentine stiinta doar la domeniul materiei grele: „Fara a refuza, la nivel metafizic, justetea chestiunilor legate de problema existentei lui Dumnezeu, noi ne-am interzis orice convergenta naiva intre argumentele teologice si discursul stiintific. Este intru totul adevarat ca argumentele antropice nu se opun in nici un caz ipotezei unei cauze transcendente a Universului…De la microscopic la macroscopic, de la atom la stele, Universul apare ca o totalitate extraordinar de organizata, un sistem formidabil a carui evolutie traduce o complexitate in crestere neincetata. Acest Univers poate, pe buna dreptate, sa fie numit antropic, fiindca el pare sa aiba un scop: sa faca posibila aparitia vietii si a omului. Ne oprim insa la aceasta constatare. De aici incepe metafizica.”
Mai decis, J. Demaret a deschis totusi o fereastra catre un orizont mai larg, fara a dovedi insa curajul de a privi prin ea: “Daca afirmam ca, intr-adevar, structura Universului este astfel incat viata, constiinta si omul trebuiau sa apara in mod necesar, Universul inceteaza imediat de a mai fi absurd si imbraca un sens profund, pentru care noi suntem una din cheile sale.”
Aceasta idee a oportunitatii aparitiei omului ca observator, ca „instrument de observare”, avand doar scopul sa se informeze despre „ce se intampla” si „cum functioneaza” diferitele componente ale Universului, a fost exprimata si in alte variante de diversi ganditori care simteau totusi necesitatea existentei unui Creator transcendental.
Bazata pe o documentare la fel de constransa in cadrul anumite limite, pe aceeasi linie a „antropiei cosmice” a fost sugerata astfel si o ipoteza „combinata”. Aceasta era insa foarte subiectiva, avand o tenta „utilitarista” derivata evident din conceptiile materialiste ale intelectului uman: Divinitatea „dorind” (?) ea-insasi sa se perfectioneze pe parcursul creatiei permanente, dar ramanand imobila intr-un acelasi loc din Spatiu, si-ar fi trimis miriade de „observatori” – oamenii – in Cosmosul Creatiei pentru a fi informata prin experimentari directe de catre acestia asupra tuturor aspectelor locale.
Trebuind ca si observatorii respectivi sa se perfectioneze pe parcursul periplului lor, la atingerea culmii evolutiei individuale ar urma sa se intoarca rand pe rand la „Sursa”, careia ii vor transmite toate rezultatele experientelor si sesizarile acumulate. Acesta ar fi astfel unul dintre modurile prin care Divinitatea s-ar perfectiona, creand mereu, intr-o alta varianta ipotetica, aceasta ipoteza a fost extinsa catre o alta extrema: in conceptia unui final al actualului Univers, printr-o „resorbtie” integrala a edificiului cosmic in cadrul unui ciclu mereu repetat de creatii si apoi de retrageri prin implozii totale, cunoasterile si experientele „scanteilor divine” – devenite perfecte – ar fi utile la conceperea si crearea fiecarui „alt Univers” urmator…
Dar dincolo de astfel de ipoteze si viziuni care evidentiaza si anumit subiectivism, initiatii mai avansati in cunoasterile spirituale o perspectiva cu mult mai complexa.
ARTICOLE ALEATOARE
Arhanghelii si viata profesionala
Arhanghelii sunt fericiti sa va ajute in toate aspectele carierei dumneavoastra. Iata cateva din rolurile specifice pe care le pot indeplini acestia:
Ariel: acest arhanghel ii ajuta pe cei interesati de cariere privind mediul inconjurator, natura si ingrijirea animalelor. De asemenea, Ariel ajuta la...
Omul obisnuit nu poate sa faca nimic, totul ii este indus de energiile subtile!
Suprema iluzie a omului este convingerea sa ca poate sa faca ceva. Toti oamenii cred ca ei pot face, toti oamenii vor sa faca. Si prima lor intrebare priveste intotdeauna ce au de facut. Dar, ca sa spunem drept, nimeni nu face nimic si nimeni nu poate sa faca nimic. Este primul lucru care trebuie inteles....
Papadia
Papadia sau Taraxacum officinale este una dintre cele mai puternice plante cunoscute, care se gaseste in peste 100 de specii. Ea are numeroase utilizari de la medicina la jocul copiilor, desi acum numeroase persoane depun eforturi importante in fiecare an pentru a le inlatura din gradinile lor. Clasificata...
Salcamul, arborele care ajuta sistemul digestiv
Originar din America de Nord, arborele de salcam a fost adus in Romania in 1750 si era considerat mai mult o planta ornamentala. Este sensibil la ger si la ingheturi timpurii. De asemenea salcamul fixeaza si amelioreaza solurile degradate, instabile sau cu nisipuri miscatoare.
Salcamul are importanta...
Datorita disparitiei albinelor, in 2012 va fi sfarsitul lumii?
Printre posibilele cauze ale sfarsitului lumii, am putea include si disparitia albinelor. Albert Einstein a spus candva ca daca albinele ar dispare de pe fata pamantului, atunci omul ar mai supravietui cel mult 4 ani pe planeta. Fara albine, a spus celebrul fizician, nu mai exista polenizare, fara de...
Astrofizicienii francezi D. Lambert si J. Demaret au dezvoltat teoria „principiului antropic forte”, evitand insa o conexiune cu Creatia divina. In mod separat, D. Lambert s-a exprimat in acest sens chiar cu o distantare lipsita de probitate, evidentiind acea limitare ingusta de a mentine stiinta doar la domeniul materiei grele: „Fara a refuza, la nivel metafizic, justetea chestiunilor legate de problema existentei lui Dumnezeu, noi ne-am interzis orice convergenta naiva intre argumentele teologice si discursul stiintific. Este intru totul adevarat ca argumentele antropice nu se opun in nici un caz ipotezei unei cauze transcendente a Universului…De la microscopic la macroscopic, de la atom la stele, Universul apare ca o totalitate extraordinar de organizata, un sistem formidabil a carui evolutie traduce o complexitate in crestere neincetata. Acest Univers poate, pe buna dreptate, sa fie numit antropic, fiindca el pare sa aiba un scop: sa faca posibila aparitia vietii si a omului. Ne oprim insa la aceasta constatare. De aici incepe metafizica.”
Mai decis, J. Demaret a deschis totusi o fereastra catre un orizont mai larg, fara a dovedi insa curajul de a privi prin ea: “Daca afirmam ca, intr-adevar, structura Universului este astfel incat viata, constiinta si omul trebuiau sa apara in mod necesar, Universul inceteaza imediat de a mai fi absurd si imbraca un sens profund, pentru care noi suntem una din cheile sale.”
Aceasta idee a oportunitatii aparitiei omului ca observator, ca „instrument de observare”, avand doar scopul sa se informeze despre „ce se intampla” si „cum functioneaza” diferitele componente ale Universului, a fost exprimata si in alte variante de diversi ganditori care simteau totusi necesitatea existentei unui Creator transcendental.
Bazata pe o documentare la fel de constransa in cadrul anumite limite, pe aceeasi linie a „antropiei cosmice” a fost sugerata astfel si o ipoteza „combinata”. Aceasta era insa foarte subiectiva, avand o tenta „utilitarista” derivata evident din conceptiile materialiste ale intelectului uman: Divinitatea „dorind” (?) ea-insasi sa se perfectioneze pe parcursul creatiei permanente, dar ramanand imobila intr-un acelasi loc din Spatiu, si-ar fi trimis miriade de „observatori” – oamenii – in Cosmosul Creatiei pentru a fi informata prin experimentari directe de catre acestia asupra tuturor aspectelor locale.
Trebuind ca si observatorii respectivi sa se perfectioneze pe parcursul periplului lor, la atingerea culmii evolutiei individuale ar urma sa se intoarca rand pe rand la „Sursa”, careia ii vor transmite toate rezultatele experientelor si sesizarile acumulate. Acesta ar fi astfel unul dintre modurile prin care Divinitatea s-ar perfectiona, creand mereu, intr-o alta varianta ipotetica, aceasta ipoteza a fost extinsa catre o alta extrema: in conceptia unui final al actualului Univers, printr-o „resorbtie” integrala a edificiului cosmic in cadrul unui ciclu mereu repetat de creatii si apoi de retrageri prin implozii totale, cunoasterile si experientele „scanteilor divine” – devenite perfecte – ar fi utile la conceperea si crearea fiecarui „alt Univers” urmator…
Dar dincolo de astfel de ipoteze si viziuni care evidentiaza si anumit subiectivism, initiatii mai avansati in cunoasterile spirituale o perspectiva cu mult mai complexa.







