Nemuritorul conte de St. Germain
Misteriosul personaj pe care noi il cunoastem acum drept contele de Saint-Germain a fost pentru prima data identificat in 1710 ca fiind marchizul de Montferrat. Zarit in Venetia de muzicianul Rameau si de doamna Gergy, din inalta societate pariziana, acestia spun ca avea infatisarea unui barbat aflat intre 40 si 50 de ani. O infatisare pe care si-o va pastra toata viata, oficial decedand in 1784.
Cu toate acestea, multi oameni sint de parere ca el nu a trecut niciodata in eternitate. Pentru ei, acest personaj enigmatic a devenit cunoscut drept “Saint-Germain Nemuritorul”. Originea lui Saint-Germain nu a fost niciodata dezvaluita, nici macar de cei carora le incredintase secretul sau. Pe tot parcursul vietii, el a aratat ca un om intre doua varste, cu o constitutie fizica solida si o inaltime medie. Era un excelent povestitor si avea abilitati impresionante. Astfel, putea sa creeze bijuterii superbe, avea cunostinte temeinice in domeniul muzicii si artei si prepara potiuni despre care sustinea ca erau elixirul tineretii. Nu a fost nicicand vazut mancand sau band, insa se bucura de compania femeilor si se invirtea in cercurile aristocratiei. Parea sa nu imbatrineasca niciodata. Perioada sa de celebritate este cuprinsa intre anii 1750 si 1760, pe care i-a petrecut la Paris.
Rolul sau principal era acela de spion pentru regele Ludovic al XV-lea. Totusi, prietenia sa cu regele i-a adus multi dusmani din cadrul guvernarii franceze, astfel ca a fost fortat sa fuga in Anglia. A reaparut in Rusia, ca fiind generalul Soltikov, si a jucat un rol important in rascoala din 1762. La inceputul guvernarii lui Ludovic al XVI-lea, a reaparut la Paris si, prin intermediul unei vechi prietene, contesa d’Adhemar, a inaintat un avertisment reginei Maria Antoaneta asupra pericolelor care amenintau monarhia franceza. Saint-Germain a incercat sa-l vada personal pe rege, insa politia avea ordine din partea preotului acestuia sa il captureze. Din nou, Saint-Germain a disparut fara urma. Se pare ca a cautat refugiu la castelul contelui Charles de Hisse-Cassel, din ducatul Schlesing, Austria. Se spune ca i-a dezvaluit contelui multe dintre secretele sale, dar, in 1784, Saint-Germain pur si simplu se saturase de viata si murise. Cu toate acestea, nu exista niciun document oficial care sa-i ateste moartea si nici o piatra funerara care sa ii poarte numele.
I-a lasat contelui toate documentele, intre care multe priveau francmasoneria, dar, asemenea lui Ludovic al XV-lea, Charles nu a dezvaluit niciodata vreun detaliu despre trecutul adevarat al lui Saint-Germain. Si, intr-adevar, desi pretindea ca era intristat de moartea lui Saint-Germain, nu parea chiar atat de afectat, dupa cum sustineau o serie de comentatori. Exista chiar o teorie, conform careia contele ar fi fost implicat in inscenarea mortii acestuia.
Evident, s-au inregistrat relatari ulterioare despre Saint-Germain. in 1786, a intalnit-o pe imparateasa Rusiei si, in 1788, se pare ca era reprezentantul oficial al Frantei la Conventia Mondiala a Francmasonilor. Contesa d’Adhemar a afirmat ca si-a intalnit vechiul prieten in 1789, 1815 si 1821 si ca, de fiecare data, parea sa nu fi imbatranit deloc. Contele de Saint-Germain a continuat, dupa cum se spune, sa influenteze societatile secrete si se poate sa fi fost chiar un calauzitor al rozicrucienilor.
Asadar, cine era straniul personaj? Parizienii care nu-l agreau spuneau ca era fiul unui evreu numit Aymar, sau al unui evreu alsacian, pe nume Wolff. Totusi, la acea vreme, se credea ca Saint-Germain era fiul natural al vaduvei regelui Carol al II-lea al Spaniei, Marie de Neubourg. Un studiu recent a avansat ideea ca se poate sa fi fost chiar unul dintre fiii principelui Rákóczi al II-lea al Transilvaniei. Acesta si-a incredintat copiii imparatului Austriei pentru a fi crescuti de el, insa se spune ca unul dintre ei ar fi murit la o varsta frageda.
Acum se ia in calcul posibilitatea ca, de fapt, acest copil sa fi fost crescut de o familie din micul tirg San Germano din Italia. Asa s-ar explica provenienta numelui Saint-Germain. Totusi, unii, in special cei implicati in miscarea teozofica, cred ca e posibil ca Saint-Germain sa fi fost unul dintre “marii maestri”, trimis spre a le atrage atentia oamenilor ca apucasera pe o cale gresita in viata. Se crede ca este posibil ca el sa mai hoinareasca pe pamant, asteptind momentul potrivit pentru a reaparea si a sfatui omenirea aflata la ananghie. Totusi, pina atunci, personajul enigmatic cunoscut drept contele de Saint-Germain va ramine un mister.
Comentarii
ARTICOLE ALEATOARE
Anticristul si sfarsitul lumii
Cu toate ca Scriptura nu ne permite sa prevedem cu siguranta momentul in care se va produce sfarsitul lumii, ea ne ofera totusi cateva semne care indica cu aproximatie apropierea sfarsitului ei.
Aceste semne sunt:
1. Predicarea Evangheliei la toate popoarele (Matei 24, 14);
2. Convertirea poporului...
Barfly (Stalp de cafea) (1987)
- Drama-Comedie -
Cu: Mickey Rourke, Faye Dunaway, Frank Stallone
Regia: Barbet Schroeder
In regia lui Barbet Schroeder, “Stalp de cafenea” este considerat unul dintre filmele emblema despre decadenta omului modern, o reusita introspectie fara falsa pudoare asupra viciului, artei si iubirii...
Ardeiul iute
Originar din America de Centrala si de Sud, ardeiul iute este cultivat acum in intreaga lume. Primele consemnari ale acestei plante intr-un document au aparut in 1493, o data cu calatoriile lui Columb. In scurt timp ardeiul iute a ajuns sa fie cunoscut ca mirodenie in intreaga lume. In afara utilizarilor...
Cazul Olimpiei Cosma, femeia ce a fost considerata strigoi
Vineri, Olimpia Cosma a fost la piata dupa cumparaturi. Venind acasa se intalneste cu vecina ei, cu care sta de vorba. Sambata dimineata pe la ora opt, vecina merge la Olimpia pe care o gaseste cazuta afara, cu hainele pline de noroi si intepenita, din cauza gerului de peste noapte. Ea cheama imediat...
Muzica lui Brahms vindeca durerile de spate
De acum e oficial: muzica lui Brahms e cel mai bun sedativ. Cercetatorii de la Cleveland Clinic din au descoperit ca persoanele cu dureri in zona lombara care ascultasera muzica cel putin o ora pe zi erau mai putin “trase de spate”, dupa o saptamana de tratament. Acest fenomen s-ar putea...
Misteriosul personaj pe care noi il cunoastem acum drept contele de Saint-Germain a fost pentru prima data identificat in 1710 ca fiind marchizul de Montferrat. Zarit in Venetia de muzicianul Rameau si de doamna Gergy, din inalta societate pariziana, acestia spun ca avea infatisarea unui barbat aflat intre 40 si 50 de ani. O infatisare pe care si-o va pastra toata viata, oficial decedand in 1784.
Cu toate acestea, multi oameni sint de parere ca el nu a trecut niciodata in eternitate. Pentru ei, acest personaj enigmatic a devenit cunoscut drept “Saint-Germain Nemuritorul”. Originea lui Saint-Germain nu a fost niciodata dezvaluita, nici macar de cei carora le incredintase secretul sau. Pe tot parcursul vietii, el a aratat ca un om intre doua varste, cu o constitutie fizica solida si o inaltime medie. Era un excelent povestitor si avea abilitati impresionante. Astfel, putea sa creeze bijuterii superbe, avea cunostinte temeinice in domeniul muzicii si artei si prepara potiuni despre care sustinea ca erau elixirul tineretii. Nu a fost nicicand vazut mancand sau band, insa se bucura de compania femeilor si se invirtea in cercurile aristocratiei. Parea sa nu imbatrineasca niciodata. Perioada sa de celebritate este cuprinsa intre anii 1750 si 1760, pe care i-a petrecut la Paris.
Rolul sau principal era acela de spion pentru regele Ludovic al XV-lea. Totusi, prietenia sa cu regele i-a adus multi dusmani din cadrul guvernarii franceze, astfel ca a fost fortat sa fuga in Anglia. A reaparut in Rusia, ca fiind generalul Soltikov, si a jucat un rol important in rascoala din 1762. La inceputul guvernarii lui Ludovic al XVI-lea, a reaparut la Paris si, prin intermediul unei vechi prietene, contesa d’Adhemar, a inaintat un avertisment reginei Maria Antoaneta asupra pericolelor care amenintau monarhia franceza. Saint-Germain a incercat sa-l vada personal pe rege, insa politia avea ordine din partea preotului acestuia sa il captureze. Din nou, Saint-Germain a disparut fara urma. Se pare ca a cautat refugiu la castelul contelui Charles de Hisse-Cassel, din ducatul Schlesing, Austria. Se spune ca i-a dezvaluit contelui multe dintre secretele sale, dar, in 1784, Saint-Germain pur si simplu se saturase de viata si murise. Cu toate acestea, nu exista niciun document oficial care sa-i ateste moartea si nici o piatra funerara care sa ii poarte numele.
I-a lasat contelui toate documentele, intre care multe priveau francmasoneria, dar, asemenea lui Ludovic al XV-lea, Charles nu a dezvaluit niciodata vreun detaliu despre trecutul adevarat al lui Saint-Germain. Si, intr-adevar, desi pretindea ca era intristat de moartea lui Saint-Germain, nu parea chiar atat de afectat, dupa cum sustineau o serie de comentatori. Exista chiar o teorie, conform careia contele ar fi fost implicat in inscenarea mortii acestuia.
Evident, s-au inregistrat relatari ulterioare despre Saint-Germain. in 1786, a intalnit-o pe imparateasa Rusiei si, in 1788, se pare ca era reprezentantul oficial al Frantei la Conventia Mondiala a Francmasonilor. Contesa d’Adhemar a afirmat ca si-a intalnit vechiul prieten in 1789, 1815 si 1821 si ca, de fiecare data, parea sa nu fi imbatranit deloc. Contele de Saint-Germain a continuat, dupa cum se spune, sa influenteze societatile secrete si se poate sa fi fost chiar un calauzitor al rozicrucienilor.
Asadar, cine era straniul personaj? Parizienii care nu-l agreau spuneau ca era fiul unui evreu numit Aymar, sau al unui evreu alsacian, pe nume Wolff. Totusi, la acea vreme, se credea ca Saint-Germain era fiul natural al vaduvei regelui Carol al II-lea al Spaniei, Marie de Neubourg. Un studiu recent a avansat ideea ca se poate sa fi fost chiar unul dintre fiii principelui Rákóczi al II-lea al Transilvaniei. Acesta si-a incredintat copiii imparatului Austriei pentru a fi crescuti de el, insa se spune ca unul dintre ei ar fi murit la o varsta frageda.
Acum se ia in calcul posibilitatea ca, de fapt, acest copil sa fi fost crescut de o familie din micul tirg San Germano din Italia. Asa s-ar explica provenienta numelui Saint-Germain. Totusi, unii, in special cei implicati in miscarea teozofica, cred ca e posibil ca Saint-Germain sa fi fost unul dintre “marii maestri”, trimis spre a le atrage atentia oamenilor ca apucasera pe o cale gresita in viata. Se crede ca este posibil ca el sa mai hoinareasca pe pamant, asteptind momentul potrivit pentru a reaparea si a sfatui omenirea aflata la ananghie. Totusi, pina atunci, personajul enigmatic cunoscut drept contele de Saint-Germain va ramine un mister.
Comentarii
ARTICOLE ALEATOARE
Anticristul si sfarsitul lumii
Barfly (Stalp de cafea) (1987)
Ardeiul iute
Cazul Olimpiei Cosma, femeia ce a fost considerata strigoi
Muzica lui Brahms vindeca durerile de spate
Home http://danpuric.ro/ http://paulocoelhoblog.com Vama sufletuluiFind Entries
undefined
undefinedContele de Saint-Germain şi “Secretul Regelui” (3)
Posted by Daquinus in Alchimie, Istorie, Societăţi Secrete
Contele de Saint-Germain, a fost, este, şi va fi probabil mult timp, o enigmă a istoriei, acest fapt nu poate stârni desigur decât vii discuţii, iar aceste discuţii sunt întotdeauna binevenite. O nouă ipoteză vine să se alăture celor care înconjoară misteriosul personaj. Această ipoteză se doreşte a fi una mai ancorată în realitatea istorică şi să ţină mai puţin cont de mistica ocultă.
Regele Franţei, Ludovic al XV-lea, a fost creatorul unui serviciu secret de informaţii, serviciu a cărui istorie e mai puţin cunoscută, dar de a cărui existenţă nu trebuie să ne îndoim. Acest serviciu secret era ceea ce azi am numi un serviciu paralel, plasat exclusiv sub autoritatea regelui, care îşi asuma nu numai conducerea ci şi recrutarea membrilor. În acest fel regele putea să treacă peste capul miniştrilor săi şi al serviciilor speciale oficiale pe care unii dintre aceştia le controlau. Noul serviciu de informaţii a ajuns să fie cunoscut sub titulatura de „Secretul Regelui”
Din acest serviciu au făcut parte şi câteva personaje, care erau considerate stranii şi legendare chiar de contemporani.
Celebrul cavaler d´Éon a făcut parte din acest serviciu, la fel şi contele de Saint-Germain, ambii remarcându-se prin viaţa şi activitatea lor adeseori legendară. Să aparţii acestui serviciu nu era prea comod, căci nu numai că nu trebuia cu nici un preţ să transpară calitatea pe care o aveai, ci şi dacă erai deconspirat şi prins, nu trebuia să te aştepţi la vreun sprijin din partea regelui, obligat pentru siguranţa şi păstrarea secretului întreprinderii, să se prefacă a nu-şi cunoaşte agentul.
Nu există date certe în privinţa anului în care contele de Saint-Germain a intrat în acest serviciu, dar e mai mult decât probabil că se afla deja în misiune pentru Ludovic al XV-lea atunci cînd intriga în Anglia în favoarea Stuarţilor, la adăpostul aşa zisei sale afilierii masonice. În schimb există dovezi că „Secretul Regelui” îi încredinţase misiunea de a purta tratative diplomatice de interes major pentru Franţa.
Nu voi intra acum aici în detalii istorice care ar plictisi pe unii, e de ajuns să spun că mijlocul secolului al XVIII-lea a fost unul foarte frământat, războaie, coaliţii, trădări şi tratative, înghesuindu-se în coloanele istoriei.
În acest context, regele îi încredinţează o sarcină delicată contelui de Saint-Germain, să negocieze cu Anglia, o negociere foarte dificilă, pentru că Franţa, în urma unor pierderi serioase, pornea în aceste tratative dintr-o poziţie de inferioritate. Aceste negocieri se purtau fără ştirea ducelui de Choiseul, ministrul Afacerilor Externe, care nici nu voia să audă de aşa ceva.
Sub pretextul efectuării unor experienţe alchimice şi magice, au avut loc la Versailles mai multe sfaturi de taină între Ludovic al XV-lea, doamna de Pompadur (amanta oficială a regelui) şi contele de Saint-Germain.
În urma acestor întrevederi, contele pleacă în 1760 în Ţările de Jos, cu o dublă misiune: să obţină de la guvernul olandez, în sânul căruia avea prieteni, un împrumut de treizeci de milioane de livre, echivalentul a cât costase războiul împotriva Prusiei; să-i contacteze pe englezi în vederea unei păci de compromis. I se dăduse o semnătură în alb, desigur nu de rege, ci de ministrul de război, care nu era altul decât protectorul lui Saint-Germain, mareşalul de Belle-Isle.
Contele îşi îndeplinise prima misiune în mod strălucit, iar ceea de a doua se afla pe o cale foarte bună, ba chiar prea bună, când aflând de aceste negocieri secrete purtate pe la spatele lui, Choiseul, se hotărî să contreze fără să ţină cont de pierderi sau câştiguri, şi fără să ezite în alegerea mijloacelor.
Choiseul bănuia că Saint-Germain nu-şi petrece toate nopţile practicând magia; anumite zvonuri spuneau că el era din ce în ce mai des folosit în cadrul „Secretului Regelui”. Deci primul său obiectiv a fost să-l discrediteze pe Saint-Germain.