Dumnezeu ne raspunde rugaciunilor noastre in moduri neasteptate: salvarea unui naufragiat
In apele oceanului Atlantic, s-a scufundat odata un vapor. A scapat de la inec doar un singur calator. Folosind o barca de salvare, s-a lasat in voia Lui Dumnezeu. Intr-un tarziu barca a ajuns la un tarm. Era noapte. Naufragiatul avea in buzunar o cutie de chibrituri si a aprins un foc de vreascuri.
A doua zi, a constatat ca in insula nu locuiau oameni, dar se aflau animale salbatice. Si-a construit o coliba si grija lui cea mai mare, era ca sa nu se stinga focul nici ziua nici noaptea. Se ruga lui Dumnezeu, ca sa-l descopere vreun vapor, dar se vede ca in acea zona nu navigau vapoarele. Intr-o noapte, obosit fiind de la vanatoare, a adormit profund. Un vant puternic, a rascolit focul si i-a aprins coliba. S-a trezit, si a incercat sa stinga focul, care se inalta spre cer. Spera, ca sa opreasca putin jaratec, ca sa faca din nou foc, deoarece nu mai avea chibrituri. Se ruga lui Dumnezeu ca sa-l ajute sa salveze macar atata. Dar, spre nenorocirea lui, vantul a fost urmat de o ploaie torentiala, care ii stinsese si ultimul carbune aprins, lasandu-l in intuneric si in disperare.
Nu mai stia ce rau i s-ar mai putea intampla. Nu mai avea nimic. Totul era pierdut. dupa ce a stat ploaia, a adormit pe un pat de vreascuri, cu ochii in lacrimi.
Dimineata s-a petrecut un lucru cu totul neasteptat: l-au trezit din somn voci de oameni care strigau: - “Este cineva aici?” S-a ridicat repede si a strigat: - “Da, aici!” Se intalnira. Erau niste marinari. - “Am vazut focul, pe care l-ai aprins asta noapte. Ne-am gandit ca este un apel. Am venit sa te salvam. Esti desigur un naufragiat. Stiam ca insula este pustie.”
Omul a izbucnit in plans. El crezuse, ca focul fusese ultima nenorocire pe care i-o trimisese Dumnezeu. Si iata ca Dumnezeu aprinsese focul, ca sa poata fi vazut si sa fie astfel salvat. Exista multe feluri, in care Dumnezeu raspunde rugaciunilor noastre. Uneori chiar prin mijloacele pe care noi, pentru moment, le consideram contrarii la ceea ce asteptam si la ceea ce am cerut. Naufragiatului i-a descoperit dimineata rostul “Nenorocirii”. Altora Dumnezeu nu le descopera, dar ii lasa sa citeasca singuri, in destinul lor, raspunsul. Cine se straduieste sa-l gaseasca, il gaseste.
Comentarii
ARTICOLE ALEATOARE
Martorii lui Iehova
Martorii lui Iehova mai au si alte titulaturi:
1) Studenti in Biblie, numire comuna celor care studiaza textele advente;
2) Milenisti alesi sau adventi calculati;
3) Russellisti sau adeptii si urmasii lui Russell, unul dintre organizatorii sectei, fiindca astazi secta aproape nu mai are nimic din “originalitate”.
Originea...
Intregul Univers are ca viata Divinitatea Suprema
In zilele noastre, bogatele cunoasteri spirituale obtinute si acumulate de-a lungul unor milenii in subcontinentul indian au beneficiat -prin teosofia moderna – de o noua si ampla reactualizare, redata uneori chiar cu formulari scientizate. Drept urmare, in special in ultimul secol, multimi de...
Eutanasia: problema controversata
Universul muribundului este impresurat de trei medii: cel medical, presupus competent; cel familial si amical; cel social, in sfarsit, cu imperativele si tabuurile lui. In cadrul acestuia din urma se pune problema eutanasiei, cu secretele ei specifice.
Ironie etimologica: expresia vine din cuvantul grecesc...
Incredibilele proprietati ale apei informate Grander
Fara apa curata, murim. Ideal ar fi sa fie plina de minerale benefice si nu de pesticide, hormoni, chimicale si alti poluanti. O persoana care efectueaza de ceva vreme experimente asupra apei este naturalistul austriac Johann Grander. El perfectioneaza de ani buni sisteme de revitalizare a apei, scopul...
Despre frica
Frica este o emotie normala, la fel cum sunt si bucuria si tristetea. Rolul ei este de a declansa reactia de aparare in prezenta unui pericol care atenteaza la integritatea noastra. Frica face parte din instinctul de aparare. Prin urmare, este firesc sa ne fie teama cand simtim o primejdie, pentru ca...
In apele oceanului Atlantic, s-a scufundat odata un vapor. A scapat de la inec doar un singur calator. Folosind o barca de salvare, s-a lasat in voia Lui Dumnezeu. Intr-un tarziu barca a ajuns la un tarm. Era noapte. Naufragiatul avea in buzunar o cutie de chibrituri si a aprins un foc de vreascuri.
A doua zi, a constatat ca in insula nu locuiau oameni, dar se aflau animale salbatice. Si-a construit o coliba si grija lui cea mai mare, era ca sa nu se stinga focul nici ziua nici noaptea. Se ruga lui Dumnezeu, ca sa-l descopere vreun vapor, dar se vede ca in acea zona nu navigau vapoarele. Intr-o noapte, obosit fiind de la vanatoare, a adormit profund. Un vant puternic, a rascolit focul si i-a aprins coliba. S-a trezit, si a incercat sa stinga focul, care se inalta spre cer. Spera, ca sa opreasca putin jaratec, ca sa faca din nou foc, deoarece nu mai avea chibrituri. Se ruga lui Dumnezeu ca sa-l ajute sa salveze macar atata. Dar, spre nenorocirea lui, vantul a fost urmat de o ploaie torentiala, care ii stinsese si ultimul carbune aprins, lasandu-l in intuneric si in disperare.
Nu mai stia ce rau i s-ar mai putea intampla. Nu mai avea nimic. Totul era pierdut. dupa ce a stat ploaia, a adormit pe un pat de vreascuri, cu ochii in lacrimi.
Dimineata s-a petrecut un lucru cu totul neasteptat: l-au trezit din somn voci de oameni care strigau: - “Este cineva aici?” S-a ridicat repede si a strigat: - “Da, aici!” Se intalnira. Erau niste marinari. - “Am vazut focul, pe care l-ai aprins asta noapte. Ne-am gandit ca este un apel. Am venit sa te salvam. Esti desigur un naufragiat. Stiam ca insula este pustie.”
Omul a izbucnit in plans. El crezuse, ca focul fusese ultima nenorocire pe care i-o trimisese Dumnezeu. Si iata ca Dumnezeu aprinsese focul, ca sa poata fi vazut si sa fie astfel salvat. Exista multe feluri, in care Dumnezeu raspunde rugaciunilor noastre. Uneori chiar prin mijloacele pe care noi, pentru moment, le consideram contrarii la ceea ce asteptam si la ceea ce am cerut. Naufragiatului i-a descoperit dimineata rostul “Nenorocirii”. Altora Dumnezeu nu le descopera, dar ii lasa sa citeasca singuri, in destinul lor, raspunsul. Cine se straduieste sa-l gaseasca, il gaseste.
Comentarii
ARTICOLE ALEATOARE
Martorii lui Iehova
Intregul Univers are ca viata Divinitatea Suprema
Eutanasia: problema controversata
Incredibilele proprietati ale apei informate Grander
Despre frica
In timpul unor inundatii un credincios este prins pe o insulita mica in mijlocul apelor care cresteau urmau sa inunde si insulita.La un moment dat trece o barca si il cheama sa urce in barca dar el refuza zicand ca pe el o sa-l salveze Dumnezeu.Acest fapt se mai petrece de doua ori,dar binenteles ca Dumnezeu refuza sa apara sa-l salveze si este prins de ape si se ineaca.Ajuns in cer inaintea lui Dumnezeu il itreaba pe Dumnezeu de ce nu a raspuns rugaciunilor lui de al salva.Dumnezeu i-a raspuns ca ia ascultat rugaciunea si i-a trimis trei barci pentru salvare dar daca el le-a refuzat nu este nimeni vinovat.
Dumnezeu ne raspunde rugaciunilor noastre dar cum vrea El nu cum vrem noi.
in concluzie:Dumnezeu iti da,dar nu-ti baga in traista!
Dar ceilalti calatori care au murit? De ce nu a raspuns rugaciunilor lor?
Dumnezeu ne raspunde intodeauna rugaciunilor noastre. Noi suntem veniti insa in aceasta lume, in trecere ca si cum am frecventa un an de curs la scoala. Cand a venit timpul sa plecam, vom pleca. De obicei acest timp al plecarii tine de ceea ce noi insine ne-am programat inainte de a ne incarna, de ceea ce am ales sa manifestam si sa invatam in aceasta viata, in conformitate cu karma noastra si este corelat strans cu modul in care ne-am invatat sau nu lectiile din aceasta viata. Uneori, daca continuarea vietii in acest plan fizic ar fi utila pentru noi, in sensul ca realizam un salt spiritual interior care ne permite sa intelegem si sa cestem mai mult spiritual, Dumnezeu ne poate acorda Gratia sa si poate amana momentul plecarii.
Sa nu uitam insa ca la un moment dat, ntr-un mod sau altul ( conform destinului nostru) tot trebuie sa plecam din aceasta lume. Unii vor repeta acest an pana vor trece toate testele, altii vor trece in anul de studii superior … si tot asa.
Daca putem fi siguri de un lucru este acela ca Dumnezeu, intotdeauna raspunde rugaciunilor noastre, daruindune ceea ce este mai bine si mai potrivit pentru noi ( chiar daca asta nu corespunde exact cu ceea ce am formulat noi constient in rugaciunea noastra) ! Sa avem deci deplina incredere in Dunezeu si sa primim cu multumire cee ce El ne daruieste!
Tuturor toate cele bune.
dumnezeu ne da fiecaruia cate o mana de ajutor dar trebuie sa stim sa folosim acest ajutor si sa nebucuram de el si sa nu ii privim doar dezavantajele ci si avantajele.dumnezeu stie ce ne da si cand ne da.atunci cand suntem fara speranta dumnezeu ne ajuta dar noi,oamenii arareori il rasplatim.