Cand esti orb fata de viata, un poet iti poate deschide ochii
Intr-o zi, un calif renumit, pe nume Harun al-Raschid, a facut o mare petrecere. Aceasta petrecere a avut loc in cea mai mare incapere a palatului sau. Peretii acelei incaperi erau acoperiti cu aur si pietre pretioase, iar masa era decorata cu plante si flori frumoase si rare.
La aceasta petrecere au fost invitati cei mai nobili oameni din Persia si Arabia. De asemenea, au fost invitati si multi oameni intelepti, filozofi, poeti si muzicieni. Printre oaspeti se numara si poetul Abul Atayah care a fost rugat de calif sa compuna pe loc niste versuri despre bucuria si gloria acestei petreceri.
Poetul a inceput: “Sa traiesti, calife si sa te bucuri in interiorul splendidului palat”.
“Un inceput foarte bun”, zise califul Raschid. “Sa auzim si restul”.
Poetul continua: “Iar fiecare dimineata sa-ti aduca si noi bucurii / Iar in fiecare seara, toate dorintele sa-ti fie indeplinite”.
“Minunat!” exclama califul entuziasmat. “Continua!”
Poetul isi apleca tot capul in jos si spuse: “Dar cand clipa mortii va sosi, o, califul meu / Atunci vei invata ca toate bucuriile nu sunt decat o umbra”.
Atunci, ochii califului se umplura de lacrimi. Emotiile il socasera. Isi umplu fata de lacrimi si incepu sa planga. Unul din oamenii califului incepu apoi sa strige la poet: “Opreste-te! Califul vroia sa-l incanti cu ganduri placute, dar tu i-ai umplut mintea cu melancolie!”
Califul insa spuse: “Lasa-l pe poet in pace”. “El mi-a vazut in ochi orbirea si a incercat sa-mi deschida ochii”.
Comentarii
ARTICOLE ALEATOARE
Mercur in aspecte cu celelalte planete
Mercur in conjunctie cu Soarele: Indica o fire artistica, bogatie si atractie spre lux; memorie buna, abilitate pentru stiintele exacte, inclinatie spre literatura, capacitati oratorice, finete si subtilitate in exprimare.
Mercur in conjunctie cu Luna: indica inteligenta, memorie buna, hipersensibilitate,...
Fantomele dintr-o casa veche de 900 de ani a Cavalerilor Templieri
Casa Temple Newsam din Leeds, din vestul tinutului Yorkshire, este o cladire impunatoare in stil Tudor iacobin, asezata in mijlocul unui parc luxuriant, cu o suprafata de cea 600 de hectare. Locuintele de aici au fost inregistrate inca din 1086, si in secolul al XII-lea casa a devenit proprietatea Cavalerilor...
Nu lasati ca frica morbida sa va ia viata!
Se spune ca un barbat s-a oprit la un motel pentru a innopta. Dupa ce a luat cina, a urcat in camera si s-a culcat, dupa care si-a continuat calatoria, plecand dis-de-dimineata. Dupa un an s-a reintors la acelasi motel si proprietarul i-a spus: “O, ce ma bucur ca esti bine!”
Barbatul a intrebat:...
Femeia din mintea unui calugar
Odata doi calugari zen, Tanzan si Ekido, tocmai traversau un torent cand vazura o frumoasa fata in kimono si fular de matase care incerca sa traverseze si ea torentul fara prea mari sorti de izbanda. Tanzan fara sa stea pe ganduri o lua in brate si o duse in cealalta parte a apei. Ekido nu spuse nimic...
Citate de suflet – ianuarie 2011
“Dumnezeu te-a creat dupa chipul si asemanarea Lui. Tu ai creat restul prin puterea pe care Dumnezeu ti-a dat-o.”
(Neale Donald Walsh)
29.01.2011:
“Coincidenta este felul lui Dumnezeu de a ramane anonim.”
(Albert Einstein)
25.01.2011:
“Rugaciunea este maica tuturor virtutilor....
Intr-o zi, un calif renumit, pe nume Harun al-Raschid, a facut o mare petrecere. Aceasta petrecere a avut loc in cea mai mare incapere a palatului sau. Peretii acelei incaperi erau acoperiti cu aur si pietre pretioase, iar masa era decorata cu plante si flori frumoase si rare.
La aceasta petrecere au fost invitati cei mai nobili oameni din Persia si Arabia. De asemenea, au fost invitati si multi oameni intelepti, filozofi, poeti si muzicieni. Printre oaspeti se numara si poetul Abul Atayah care a fost rugat de calif sa compuna pe loc niste versuri despre bucuria si gloria acestei petreceri.
Poetul a inceput: “Sa traiesti, calife si sa te bucuri in interiorul splendidului palat”.
“Un inceput foarte bun”, zise califul Raschid. “Sa auzim si restul”.
Poetul continua: “Iar fiecare dimineata sa-ti aduca si noi bucurii / Iar in fiecare seara, toate dorintele sa-ti fie indeplinite”.
“Minunat!” exclama califul entuziasmat. “Continua!”
Poetul isi apleca tot capul in jos si spuse: “Dar cand clipa mortii va sosi, o, califul meu / Atunci vei invata ca toate bucuriile nu sunt decat o umbra”.
Atunci, ochii califului se umplura de lacrimi. Emotiile il socasera. Isi umplu fata de lacrimi si incepu sa planga. Unul din oamenii califului incepu apoi sa strige la poet: “Opreste-te! Califul vroia sa-l incanti cu ganduri placute, dar tu i-ai umplut mintea cu melancolie!”
Califul insa spuse: “Lasa-l pe poet in pace”. “El mi-a vazut in ochi orbirea si a incercat sa-mi deschida ochii”.
Comentarii
ARTICOLE ALEATOARE
Mercur in aspecte cu celelalte planete
Fantomele dintr-o casa veche de 900 de ani a Cavalerilor Templieri
Nu lasati ca frica morbida sa va ia viata!
Femeia din mintea unui calugar
Citate de suflet – ianuarie 2011
Este plina de invataturi aceasta scurta povestioara scrisa de putin cunoscutul pe la noi James Arthur Baldwin
sunt multe povesti cu talc ale acestui calif…inca un exemplu: http://povestilenemuritoare.blogspot.com/2008/03/povestea-califului-harun-al-rashid-si.html
Asa este Jopfle,povestile arabe adunate in colectia “1001 de nopti”sunt pline de talc si de invataninte la care ar trebui sa meditam uneori deoarece sunt valabile si pentru timpurile pe care le traim in zilele noastre.
Cu respect,Shalom!
bai scuze dar care e morala ca n-am inteles-o???
Ca sa spun sincer nu stiu daca pentru cineva care nu a inteles talcul istorioarei, e de vre-un folos sa i se spuna de catre altcineva. Probabil ca ar fi in afra rezonantei acelei interpretari.
Si totusi ….
Morala este ca toate placerile acestei lumi ca si toate supararile de altfel, sunt trecatoare.
Ideea e ca toate “preocuparile lumesti” chiar cand sunt implinite 100%, asa cum putea sa si le implineasca califul, in final, la sfarsitul acestei vieti, nu ne vor fi adus nimic. Se vor risipi ca un fum, si nu vor fi acumulat in finnta noastra cu adevarat nimic important pentru viata de dincolo.
Si daca cineva se intreaba ce ar avea cu adevarat importanta, va raspund cu ceea ce au raspuns altii mai intelepti decat mine.
Ceea ce luam cu noi cand plecam dincolo, si ceea ce ne e de folos cu adevarat dincolo sunt ( enumar cateva din cele mai importante dupa parerea mea):
- iubirea pe care am daruit-o si cea pe care am trait-o,
- faptele bune pe care le-am realizat din iubire si compasiune, in mod tainic si ferit de “recompensa” faimei si aprecierilor lumii,
- intelepciunea pe care am obtinut-o in special prin asa numita cunoastere directa,
- trezirea sufletului atinsa in aceasta viata, prin intelegerea si asimilarea frumusetii, spontaneitatii, fericirii neconditionate si a trairii in momentul prezent.
Tuturor toate cele bune !
merci pt explicatii dar eu aveam o dilema cu califul care plange, tu mi-ai spus despre crezurile si conceptiile tale despre ce luam dincolo nici decum despre ce ramane in urma noastra. neuronu’ meu turmentat de mandrie imi sopteste ca acest calif a suferit o deceptie cand a aflat ca o sa moara si ca ”toate bucuriile nu sunt decat o umbra”. pai daca’i asa eu zic sa ne alegem mai bine cuvintele ca sunt satul de interpretari. si ca sa fiu si mai satul, bucurii se pot numii si cele enumerate mai sus de tine. deci caliu’ asta plangea ca e viu sau ca o sa moara, era trist sau plangea de fericire? poate nici nu credea in lumea cealalta si isi satisfacea orice capriciu ca un profitor de viata. oricum plangea degeaba, cum au plans si cei de la auschwitz.
Eu tot nu contenesc sa ma mir de acesti oameni care ”folosesc” internetul si inca mai au (multeee) nelamuriri…….care nu inteleg(multe) interpretari…anumite ”cuvinte cheie”…..
PT .petit : SIDDHARTA BUDDHA
foarte faina mica povestioara. Poza cu califul are legatura cu jocul “Civilizaion V”? acolo parca am mai vazut-o