Almeea

Site de spiritualitate si paranormal

Astrologie, Divinatie

Jupiter in aspecte cu celelalte planete

2 Ian 2010 Fara comentarii

907 vizualizari / Cuvinte-cheie: , , , ,

jup-aspecte

Mercur in conjunctie, sextil sau trigon cu Jupiter: Este o pozitie fericita, genereaza o fire vesela si optimista cu insusirea de a vedea intotdeauna numai parte frumoasa a lucrurilor si de a nu se lasa doborat in clipe de nefericire. Spiritul este larg, suplu, in stare sa judece drept, sa-si formeze o judecata sigura, dupa o matura chibzuinta. Persoana care are in tema natala aceste aspecte nu i-a niciodata hotarari pripite; ea cere timp ca sa reflecteze, dar odata ajunsa la o concluzie nu mai da indarat. Are reusite in literatura sau magistratura, este respectata pentru cinstea si sinceritatea sa. Aceste aspecte sunt favorabile mai ales persoanelor care calatoresc, ele au parte de placere si profit din viata lor nomada. Se bucura de sanatate, bogatie si intelepciune. Ele beneficiaza de afectiunea tuturor din cauza vibratiilor benefice care radiaza din fiinta lor. Aspectul indica optimism, capacitati intelectuale, abilitate oratorica si stiintifica, inclinatie spre filozofie si spiritualitate, o fire toleranta, dar cu un usor complex de superioritate. Persoana poseda un caracter cinstit, o buna cunoastere a firii oamenilor, intuitie dezvoltata, o mare capacitate de sinteza, buna coordonare si strategie a ideilor, imaginatie vie cu aplicabilitate mare, aptitudini pentru comert sau literatura. Ii lipseste ambitia si are tendinte de automultumire. Poate fi un bun magistrat sau om politic.

Mercur in careu sau opozitie cu Jupiter: Genereaza o fire schimbatoare, nehotarata, care nu se poate decide cand are mai multe alternative. De aici i se trage pierderea unor sanse datorita sovairilor sale, a lipsei de judecata, intrand astfel in randul “ratatilor”. Persoana cu aceste aspecte in tema natala este amenintata de scandal, de barfa din partea asociatilor vicleni. Nativul este intolerant, isi provoaca multe necazuri prin comportament contradictoriu, calomnie si minciuna. Manifesta si intoleranta, incapatanare, neclaritate in gandire, avand o fire indiscreta, sovaielnica, tinzand mereu sa exagereze si neavand rabdare, fapt care genereaza multe schimbari neasteptate in viata sa. Ar trebui sa evite calatoriile caci aceastea ii vor aduce necazuri si pierderi; sa fie cat se poate de prevazatoare cand incheie contracte cu livrari la termene precise deoarece ii va fi greu sa-si indeplineasca angajamentele. Aspectul indica posibile tulburari digestive, posibil diabet sau boli ale pancreasului.

Uranus conjunctie cu Jupiter: Da influente asemanatoare cu cele ale aspectelor bune, insa influenta este mai slaba, mai ales daca una din planete este slaba prin semn, sau afectata. In aceste cazuri apar influente asemanatoare aspectelor rele.
Aspectul indica promovare neasteptata si originala in profesie, originalitate, inventivitate, inspiratie, perceptii clare ale fenomenelor subtile, talent muzical, atractie pentru ocultism, filozofie si religie, precum si pentru calatorii. Persoana poate fi altruista, independenta, neacceptand nici o constrangere.

Uranus sextil, trigon cu Jupiter: Denota un spirit filozofic, inclinat spre cultivarea artelor si stiintelor oculte. Aspectul inlesneste apartenenta la asociatii secrete. Persoana beneficiaza de influenta unor prieteni care ocupa pozitii sociale inalte. Poate indica reusita in activitati pedagogice.
Aspectul indica ambitii inalte, idei reformatoare, progresiste, originalitate in gandire, inclinatie spre ocultism si misticism. Persoana poate avea necazuri, dar si castiguri financiare neasteptate; in permanenta va fi protejat si o va duce relativ bine. Are o mare inspiratie, intuitie, dorinta de perfectionare, calitati de organizator si de conducator, fiind protejat de sefi.

Uranus careu, opozitie cu Jupiter: Da o fire impulsiva, cu reactii neasteptate care ii pot aduce persoanei necazuri. Aspectul indica pierderi prin speculatii si procese, dese schimbari de ocupatie si de resedinta, pierderi de prieteni si reputatie.
Aspectul indica tulburari neasteptate si brutale in familie si in profesie, actiuni nereusite, lipsa de tact, nerabdare, o fire rebela, incapatanata, dogmatica, tentata sa exagereze. Persoana are posibilitatea de a deveni victima unor accidente provocate din propria-i vina. Isi schimba parerile foarte des si este inconstanta si imprevizibila in actiuni.

Venus conjunctie, sextil, trigon cu Jupiter: Este unul din cele mai bune semne de reusita si noroc. Favorizeaza acumularea de bogatii si desfatarea cu toate rasfaturile vietii. Este indiciul unei casatorii frumoase si fericite, de un inalt prestigiu social, al respectului tuturor celor cu care nativul va intra in legatura. Persoana va avea o fire glumeata, optimista, generoasa, o inima deschisa. Va fi ospitaliera in cel mai inalt grad; interesata si activa in domeniul caritabil. Va avea un spirit liberal si ingaduitor fata de opiniile altuia, chiar daca acestea se deosebesc radical de ale sale. Va indragi calatoriile, placerile si va sti sa se bucure din plin de viata. Aceste aspecte dau gust pentru muzica, mai ales daca una din planete este in Pesti.
Aspectul indica o fire sincera, politicoasa, onorabila, sociabila. Persoana poseda o imaginatie bogata si apreciaza frumosul, capacitatile intelectuale, arta, poezia, muzica; are numeroase legaturi afective, dar beneficiaza de o casnicie fericita, bogatie si noroc in viata. Are parte de securitate financiara, de relatii bune cu ceilalti, este sentimental si rafinat; poate sa obtina bani din calatorii, afaceri legate de spitale, azile etc. Poate avea mai multe casatorii.

Venus in careu sau opozitie cu Jupiter: Da aceleasi gusturi pentru lux ca si aspectele bune, dar persoana intampina greutati in a le satisface. Desi face eforturi sa para un om hotarat, se observa ca aceasta nu este decat o aparenta. Persoana nu se pricepe la afaceri si poate ajunge usor la faliment. Este posibil sa aiba mari pierderi din cauza relei credinte a altuia. Dragostea si casatoria sunt prilej de suparari, poate fi parasit inaintea casatoriei, sau tovarasul de viata este infidel si il paraseste pe furis. Are un temperament dragastos, inclinat sa-si acorde libertate, fara sa-i pese de legi sau decenta: Este necredincios in casatorie. Aceste persoane vor fi foarte ingaduitoare cu ele, iar daca aspectul este in Pesti, vor fi predispuse la bautura.
Aspectul indica o fire patimasa, libertina, infidela, gust pentru lux, necazuri cu legea. Persoana poate contracta casatorii la modul necugetat, manifestand tendinta spre excese, ingamfare, grandoare; poate avea necazuri datorita impulsivitatii si maniilor sale. Complexe de superioritate, incercand sa cumpere totul pe bani. Tentat sa-si caute partener, abuzeaza de sarm, este demonstrativ si orgolios. Predispus la inselaciune si frauda.

Neptun conjunctie cu Jupiter: Aspectul indica o fire mistica religioasa, artistica, poetica, emotiva. Persoana poate obtine bani foar usor, dar ii cheltuieste prea repede. Este intutiva, extravaganta si senzuala.

Neptun in sextil, trigon cu Jupiter: Da o fire mistica, intuitiv inspirata si asigura succes in ocupatii oculte. Persoana are multiple experiente neasteptate in domeniul spiritual, iar in vis are o cunoastere desavarsita a lumii nevazute. Aspectul indica generozitate, blandete, ospitalitate, misticism, atractie spre placeri. Nativul beneficiaza de dragostea prietenilor si de o protectie providentiala. Este uman, imaginativ, psihic, vizionar si artistic; are un noroc inexplicabil.

Neptun in careu, opozitie cu Jupiter: Aspectul indica lipsa un sistem de control al emotiilor, persoana fiind sensibila la influente negative ale spiritelor controloare din Astralul inferior. Din punct de vedere material este predispusa la a fi inselata, excrocata si poate avea necazuri in relatiile cu marile firme comerciale. Trebuie sa evite orice sursa de venituri dubioase sau ilicite. Aspectul indica o fire mandra, megalomana, emotiva, extravaganta si lipsita de simtul masurii, stapani de un entuziasm gresit; tendinte de incorectitudine si de a uita sa-si achite datoriile. Persoana poate suferi de perturbari emotionale, iresponsabilita financiara, hipersensibilitate. Speculatiile sale vor fi gresite; se va simti mereu o fiinta neinteleasa.

Jupiter in aspect rau cu Lilith (pentru ambele sexe): Indica instabilitate psihica, inconstienta in exprimare, tendinte anarhice, comportament contradictoriu, dispepsie.

Marte conjunctie cu Jupiter: Aspectul indica necazuri cu sanatatea datorita exceselor, fire energica, aventuroasa, curajoasa; sansa de a castiga bani cu usurinta si tendinta de a-i cheltui la fel de repede. Lipsa de scrupule, abilitati de conducator, violenta, cinism, impulsivitate si tendinta de dominare in relatiile cu prietenii. Intareste organismul ca si aspectele bune si mareste vitalitatea. Persoana va castiga multi bani si ii va folosi cu generozitate. Capacitatile mentale sunt aceleasi cu cele indicate de aspectele rele, persoana fiind usuratica, laudaroasa, mincinoasa, vicleana si repezita. Daca conjunctia are loc intr-un semn de Apa, mai ales in Pesti este o indicatie pentru betie.

Marte in sextil sau trigon cu Jupiter: Indica o fire demna, calita de focul lui Marte, care da entuziasm si insusirea de a face sa patrunda aceleasi sentimente si la ceilalti. Persoana are o fire nobila, sincera, cinstita. Poseda abilitate financiara. Jupiter este conservator in ceea ce priveste cheltuielile, iar Marte este liberal, dar cand un aspect bun uneste cele doua influente rezulta o fire nici prea risipitoare, nici prea econoama. Aspectul indica ingeniozitate si abilitate executiva. Asigura o ilaritate, succes, gust pentru sport si calatorii. Marte guverneaza hemoglobina – factor important al sanatatii si vitalitatii – de aceea aspectele bune dintre Marte si Jupiter inmultesc globulele rosii si dau o sanatate infloritoare, o vitalitate buna si rezistenta la oboseala. Aspectul indica incredere in capacitatile proprii, faima, glorie, atractie pentru functii inalte in armata sau in administratie, caracter aventuros, dornic de amuzament si de placeri, iubind parada si gesturile demonstrative; protectie si ajutor in momente de criza. Ciraj, generozitate, spirit justitiar, neacceptand constrangerile; ambitios, gelos, combativ si norocos. Persoana beneficiaza de o imensa energie fizica si subtila, poate avea abilitati creatoare sau poate fi un bun terapeut prin bioenergie, daca aceasta este indicata si de alte aspecte.

Marte in careu sau opozitie cu Jupiter: Aspectul indica pericol de congestie, friguri, apoplexie, obsesii, boli psihice, dar numai in cazul unei vieti incorecte, plina de excese. Fire intransigenta, capricioasa, violenta, putand suferi pierderi prin speculatii sau prin tendinta de a-i insela pe ceilalti. Intoxicare cu prejudecati; nesabuinta, completata de un pronuntat instinct de jucator. Nativul este dogmatic, rebel, tinzarid mereu sa exagereze. Isi canalizeaza prost energiile si este un mare risipitor, cheltuind pe lucruri inutile mari sume de bani. Indica un jucator inveterat, iar daca una din planete este in semn de Apa (Pesti) indica betie. Persoana are o fire usuratica, incorecta si actioneaza pripit. Poate avea boli ale sangelui, ficatului, iar circulatia va fi lenta si sangele va fi supus unei hipertensiuni arteriale foarte mari.

Pluton conjunctie cu Jupiter: Aspectul indica o fire extrem de ambitioasa, vointa puternica curaj, entuziasm, dar si tendinta de a exagera.

Pluton sextil, trigon cu Jupiter: Aspectul indica aptitudini orzganizatorice si de conducere, caracter onest, foarte abil in a-i manipula pe ceilalti, mare putere de convingere, forta creatoare, generozitate, posibila afirmare in viata, in special prin personalitatea sa puternica si prin tenacitate. Persoana are o mare energie fizica si mentala, putand sa izbandeasca fara dificultate in orice domeniu.

Pluton careu, opozitie cu Jupiter: Aspectul indica aroganta, o fire distructiva, abuzuri erotice, fanatism, conflict cu autoritatea, tendinta de irosire si risipire a unui potential foarte bun cu care s-ar fi afirmat usor. Nativul e lipsit de vointa, egoist, risipitor.

Soare in conjunctie, sextil, trigon cu Jupiter: Aceste aspecte inzestreaza persoana cu multa energie. Starea de sanatate aproape de nezdruncinat este completata de un caracter vesel si glumet. Oricine este bucuros sa priveasca aceasta fata mereu zambitoare. Persoana isi castiga prietenia tuturor prin bunatatea faptelor sale, prin cuvintele de simpatie, de bunavointa si incurajare pe care le daruieste, dupa imprejurare. Toti au incredere in ea pentru ca nu a tradat pe nimeni niciodata. Are judecata limpede si sanatoasa; este apta sa imparta dreptatea. Aceste caracteristici sunt prielnice si finantelor personale, subiectul aduna avere. Banii sai nu sunt niciodata “intinati”, nu provin din pierderea suferita de ceilalti. Este un conservator inrait. Aspectul indica vitalitate, sanatate, sansa, belsug, onoruri, functie importanta, un caracter integru. Persoana lucreaza bine in echipa, are abilitate executiva, beneficiaza de protectie si este o fire vesela care iubeste placerile si distractiile.

Soare in careu, opozitie cu Jupiter: Sunt aspecte rele pentru sanatate pentru ca dau o inclinare spre deprinderi rele. Persoana iubeste prea mult “lucrurile bune ale vietii”, este foarte egoista cand este vorba de confortul sau. Nefacand miscare, circulatia sanguina este lenta si cum are sange din belsug, apar tulburari primejdioase: tumori, tulburari functionale. Un acces de furie poate duce la un accident vascular soldat cu moartea sau cu infirmitate pe viata. Subiectul este infumurat, cu ifose in vorbire, extravagant in mediul sau social, dar si in afaceri. Este de multe ori impovarat de datorii neplatibile si este la un pas de faliment. Un orgoliu fals il impiedica adesea sa lucreze cinstit pentru ceilalti si prefera sa exploateze publicul, lucreaza in domeniul jocurilor, pariurilor, curselor. Speculeaza, doresc o viata “usoara” si o au pana ce cad sub loviturile legii. Copii nascuti cu aceste aspecte trebuie in mod deosebit antrenati sa se stapaneasca, sa fie economi si cinstiti. Aspectul indica o vitalitate slaba, tulburari ale ficatului, aroganta, orgoliu, extravaganta, snobism, piedici in afirmarea sociala, caracter necinstit, dar numai daca este indicat si de alte aspecte rele. Nativul este cheltuitor, isi risipeste energiile, da dovada de indulgenta prea mare cu sine insusi, tendinta de ingrasare datorita abuzului de hrana.

Luna in conjunctie cu Jupiter: Aspectul indica o fire omenoasa, optimism, sanatate, tendinte de ingrasare, posibilitatea de realizare in viata, atractie pentru calatorii. Perspicacitate, popularitate, magnetism personal puternic, imaginatie remarcabila.

Luna in sextil, trigon cu Jupiter: Indica o fire optimista, nobila, generoasa, o inima deschisa; persoana este loiala, cinstita, binevoitoare, ceea ce o face foarte populara. Forta mentala si constitutia fizica sunt amplificate; o inima puternica, un trup sanatos, un magnetism personal care este potrivit celor ce vindeca bolnavi. Va avea idei inalte si o imaginatie rodnica, se va imbogati. Averea va creste mereu daca o va folosi sa intemeieze si sa sprijine operele filantropice spre care nazuieste. Aceste aspecte sunt tot ce poate fi mai bun, ele indica numai reusita in viata, atat in plan fizic, cat si spiritual. Aspectul indica o fire norocoasa; nativul poate beneficia de mosteniri, este optimist, are sanse de succes in viata publica. Bunavointa, popularitate, sanatate buna, caracter sincer, prietenos, succes material, casatorie fericita spre sfarsitul vietii, existand posibilitatea de a ajunge fericit si bogat. Intuitie si sensibilitate deosebita, talent pentru afaceri si speculatii financiare.

Luna in careu, opozitie cu Jupiter: Aspectul actioneaza in dauna facultatii de a rationa si prilejuieste necazuri prin litigii – din lipsa de prevedere si nehotarare. Persoana este pornita spre ingamfare si risipa, este sortita ruinii, unei reputatii proaste sau chiar falimentului. Aspectele sunt nefavorabile stomacului sau ficatului. Aspectul indica necazuri in familia din cauza femeilor, complicatii si intamplari imprevizibile in calatorii, fire cheltuitoare, posibile asocieri nechibzuite, pierderi financiare. Tendinta de a manca excesiv, nepasare, indiferenta, reputatie proasta, separarea familiei, dificultati cu legea, boli ale ficatului. Nativul are tendinta de a se supraestima, poate fi incorect, extravagant, orgolios, tentat de fraude; este posibil sa fie acuzat pe nedrept.

Saturn in conjunctie cu Jupiter: Aspectul indica onestitate, spirit intreprinzator, talent pentru investitii solide si durabile. Alterneaza perioadele de optimism cu depresiile. Configuratia are aceeasi influentia binefacatoare ca sextilul si trigonul, dar intr-o masura mai mica. Daca Jupiter este slab in semn sau rau aspectat, inftuenta conjunctiei este slaba, dar pot sa apara blocaje ale vaselor sangvine, arteroscleroza – ca si in cazul opozitiei sau cuadraturii.

Saturn sextil, trigon cu Jupiter: Aspectul indica intelepciune, inclinatie spre studiu, filozofie, ocultism, dorinta de a-si crea o situatie sociala buna si de a face o impresie buna tuturor. Persoana are tarie de caracter, abilitate in depasirea obstacolelor, diplomatie. Stima obtinuta datorita meritelor sale. Indica un caracter bine calit, spirit cuprinzator, esential filozofic, fire binevoitoare, simt adanc al dreptatii. Insusirile celor doua planete sunt combinate in aceste aspecte, ele aducand castiguri, onoruri si stima in sfera sociala. Persoana este socotita un veritabil stalp al societatii. Proprietatea sa va creste, caci aceste aspecte dau o judecata sigura in materie de bani si capacitatea de a prinde din zbor prilejul.

Saturn careu, opozitie cu Jupiter: Aspectul indica probleme de familie, spirit materialist, egoism, zgarcenie, afirmare dificila in viata. Nativul trebuie sa munceasca din greu pentru orice, se maturizeaza devreme datorita incercarilor dificile prin care trece inca de la varste fragede. Poate avea necazuri datorita fraudelor comise de altii; pierderi prin imprumuturi fara garantie. Da o fire neincrezatoare, incapabila de a lua o hotarare, banuitoare. Persoana se lasa luata de curentul intamplarilor. Ea va fi adesea dusa in spate de societate, fie intr-un azil de saraci, fie intr-o temnita. Caracterul ii este cu desavarsire necinstit.


ATENTIE! Inainte de a comenta, va rugam respectati urmatoarele reguli:
1) Nu injurati, nu folositi cuvinte obscene, atat fata de ceilalti useri cat si fata de acest site.
2) Nu atacati persoana, ci ideea, cu argumente logice.
3) Nu va faceti reclama voua sau altora (pentru anumite produse sau servicii oferite),fara a contacta in prealabil un administrator.
4) Aveti voie sa va dati ID-ul, emailul sau telefonul dvs., daca aveti nevoie de ajutor in orice problema.
5) Nu folositi nickuri diferite de pe aceleasi IP, sau IP-uri ce apartin unor servere proxy.
Daca nu veti respecta aceste reguli,comentariul dvs. va fi editat sau sters. Va multumim!
Pentru a putea trimite comentariul, va rugam completati cele 4 caractere ce le vedeti in imaginea de mai jos:

ARTICOLE ALEATOARE

    Crucea, simbol religios

    Crucea, simbol religios
    Crucea este un simbol stravechi, atestat inca din actichitate, alaturi de alte trei simboluri fundamentale: centrul (punctul), cercul si patratul. Ea este prezenta la multe popoare din antichitate, in Egipt, in China sau in Grecia, unde, la Cnossos, arheologii au scos la iveala o cruce de marmura datand din secolul al XV-lea i.Chr. Crucea simbolizeaza pamintul si este, totodata, un semn de orientare, cele patru brate ale sale indicind cele patru puncte cardinale. in cadrul orientarii spatiale, crucea indica directia est-vest, adica rasaritul si apusul soarelui, iar impreuna cu axa de rotatie a lumii indica nordul si sudul si, in acelasi timp, directiile jos si sus. Crucea la chinezi La vechii chinezi, pe linga cele patru laturi ale patratului care contin bratele crucii, mai era luat in considerare si punctul de intersectie al acestor brate, care reprezinta centrul patratului si al cercului circumscris in el, punct ce reprezinta marea rascruce a imaginarului. Dupa parerea chinezilor, in interiorul crucii se intalnesc cerul si pamantul, timpul si spatiul, crucea reprezentand cordonul ombilical, niciodata taiat, care leaga cosmosul de centrul originar. Intretaierea bratelor crucii marcheaza raspintiile, ele simbolizind, in acelasi timp, atit imbratisarea si emanarea, cit si adunarea sau recapitularea. Crucea in crestinism In traditia crestina, crucea concentreaza in ea imaginea, mintuirea si patimile Mintuitorului, identificindu-se cu persoana Lui. Crestinii au dedicat crucii numeroase imnuri si i-au rezervat in calendar mai multe zile de sarbatoare, cum ar fi: duminica Sfintei Cruci, inaltarea Sfintei Cruci, aratarea Sfintei Cruci, scoaterea Sfintei Cruci etc. Istoria crucii incepe cu Adam Istoria crucii crestine incepe din timpul lui Adam, care, alungat din Rai pe pamant, ajunsese la batranete si isi astepta sfirsitul. Fiul sau, Set. s-a hotarat sa plece in lume pentru a gasi un leac cu ajutorul caruia sa-si salveze tatal de la moarte. Dupa multe zile de mers, a ajuns la poarta Raiului, care era pazita de un arhanghel cu o sabie de foc. Set i-a povestit ce l-a adus acolo, iar arhanghelul, care stia ca Adam murise deja, i-a dat lui Set un sambure din arborele vietii, pe care i-a spus sa i-l puna lui Adam in gura, iar din acest sambure va creste un arbore care, intr-o zi, va mantui lumea. Set a facut cum i s-a spus si peste ani, pe mormantul lui Adam, a crescut un cedru deosebit de mare. Crucea si Arca lui Noe Atunci cand oamenii au devenit rai si Dumnezeu s-a hotarat sa-i pedepseasca, l-a anuntat pe Noe sa-si faca o corabie pentru a se salva de potop. Noe si-a amintit de arborele falnic de pe mormantul lui Adam, l-a taiat cu ajutorul fiilor sai si si-a construit o mare corabie pe care a luat cate o pereche din toate vietuitoarele pamantului. Dupa Potop, familia lui Noe s-a inmultit, formand triburi si popoare, care s-au raspandit pe intregul pamintul. Corabia lui Noe, ajunsa la Ararat, a fost stricata si jefuita, furandu-i-se scandurile si fieraria. Din scandurile care au mai ramas, stranepotii lui Noe au construit o punte peste raul Iordan, care s-a numit Puntea Sfanta, cei care o treceau fiind datori sa spuna o rugaciune. Crucea si Iosif In timpul unei batalii, pentru a scapa de urmaritori, oamenii au taiat puntea, care a fost luata de ape, si, astfel, scanduri din pomul vietii au ajuns la un lemnar din Nazaret, pe nume Iosif, logodnicul Sfintei Fecioare Maria, care stia din spuse batranilor istoria pomului lui Adam. Iosif a luat scandurile si le-a dus acasa unde a facut din ele o masa mare. Cand a fost amenintat de Irod, regele Iudeii (37 i.Chr. – 4 d. Chr.), Iosif a fugit in Egipt impreuna cu Maria si pruncul Iisus, iar casa si lucrurile lor au fost jefuite, masa fiind luata de un mestesugar din Ierusalim, ruda cu cizmarul Isac Lachedem. Timp de 20 de ani ramasitele mesei au ramas sub un hambar, pentru ca nimeni nu le putea prelucra, din cauza tariei si a greutatii lor. In ziua in care norodul a cerut iertarea lui Baraba si moartea Mantuitorului Isus, Lachedem a mers la ruda sa cu un fierar, a taiat masa si i-a facut gauri cu fierul inrosit in foc, injgheband crucea pe care a fost rastignit Christos. Descoperirea crucii lui Christos Datorita greutatii crucii, in timp ce urca dealul Golgotei, Christos a cazut de trei ori, pana a ajuns la locul unde a fost rastignit si si-a dat duhul. Aceasta cruce, pe care a fost rastignit Iisus Christos a fost descoperita, potrivit legendei, de Elena, mama imparatului roman Constantin cel Mare (306-337), prin anul 324 sau 326. Versiunea oficiala este data de Theodoret, care povesteste ca Elena, ajungand la Ierusalim, a ramas profund mahnita cand a vazut ca pe locul unde a patimit Mantuitorul fusese inaltat un templu inchinat zeitei Venus, si a poruncit sa fie daramat. Cu acest prilej a fost scos la iveala mormantul lui Isus, care fusese ascuns pana atunci, langa care s-au gasit trei cruci, cele pe care fusesera rastigniti Isus si cei doi tilhari. Pentru a afla care dintre ele este crucea pe care a fost rastignit Mintuitorul, episcopul Macarie a propus sa fie testate si duse la casa unei femei grav bolnave. Primele doua cruci nu au avut nici un efect, dar cand a fost adusa cea de-a treia, femeia s-a insanatosit pe loc si s-a dat jos din pat. Unii autori mai spun ca tocmai atunci trecea pe strada o procesiune funerara, iar cei din casa au iesit repede cu crucea afara si au atins cu ea trupul celui decedat, care a inviat imediat, declansand o adevarata explozie de bucurie in randul rudelor celui decedat. Dupa acest eveniment, imparatul Constantin cel Mare a poruncit ca pe locul unde a fost descoperit mormantul Mantuitorului sa se ridice o frumoasa biserica, stiuta astazi sub numele de Biserica Sfantului Mormant. O parte din Sfinta Cruce a fost dusa de Elena fiului ei, Constantin, iar partea ramasa a fost imbracata in argint si incredintata episcopului pentru pastrare, fiind venerata public cu prilejul unor sarbatori, cind era scoasa din caseta de argint, oamenii ingenunchind in fata ei si sarutand-o. Pentru ca un credincios a muscat din cruce pentru a lua cu el o bucata din lemn, de la acest incident li s-a interzis oamenilor sa mai atinga crucea. Relicva crucii era pastrata de patriarhul latin si purtata, in timp de razboi, in fruntea armatei. In batalia de la Hattin, din 4 iulie 1187, regele Egiptului Saldin (Salh ad-Din) (1163-1193) i-a infrant pe cruciati, cucerind Ierusalimul si luandu-l prizonier pe regele Guy de Lusignan, prilej cu care a pus mana si pe pretioasa cruce, a carei urma se va pierde de la aceasta data. Inainte de acest eveniment, dar si dupa, in intreaga Europa au aparut imitatii ale Crucii Sfinte, unele realizate de preotii din Ierusalim si trimise unor conducatori sau nobili din Europa Apuseana, altele realizate de tot felul de persoane dubioase si escroci dornici de imbogatire, astfel ca astazi, dintre aceste numeroase cruci, este greu de spus care este cea adevarata, descoperita de Sfinta Elena. Convertirea lui Constantin cel Mare l-a crestinism s-a produs datorita unei cruci Izvoarele scrise bisericesti vorbesc despre convertirea lui Constantin cel Mare la crestinism, care s-ar fi facut in chip miraculos, in timpul bataliei de la Pons Milvius (Podul Milvius) din apropierea Romei. Traditia crestina pretinde ca, in somn, Constantin ar fi vazut pe cer, in amiaza mare, o cruce luminoasa deasupra soarelui, pe care scria: “In hoc signo vinces” (Prin acest semn vei invinge). In noaptea de 28 spre 29 octombrie 312, in somn i s-a aratat Christos cu semnul pe care il vazuse pe cer si i-a cerut sa puna monograma crestina pe steagurile de lupta si pe scuturile soldatilor, pentru a fi ocrotiti atat el, cat si armata sa de furia dusmanului. Dovedindu-se victorios  in lupta de a doua zi, Constantin a atribuit victoria sa lui Dumnezeu, motiv pentru care, un an mai tarziu, a promulgat faimosul Edict de la Milano din luna februarie 313, prin care ingaduia crestinilor libertatea de manifestare a credintei si le inapoia averile confiscate. Istoricii sustin ca si in dimineata zilei de 7 mai 351, in timpul domniei imparatului Constantin al II-lea (337-361), fiul lui Constantin cel Mare, deasupra Ierusalimului s-a aratat o cruce imensa, lunga de 9 km, intinzandu-se de la Golgota pina la Muntele Maslinilor. Istoricul  Sazomen a notat ca aceasta stralucea ca soarele si ca “aparitia ei i-a facut pe multi pagani si iudei sa treaca la crestinism”. Sfintul Chiril, patriarhul Ierusalimului, i-a trimis atunci o scrisoare lui Constantiu, in care i-a descris fenomenul, care a durat sapte zile, si l-a sfatuit sa se alature dreptei credinte. In acest fel crucea a devenit simbolul crestinismului si emblema sau semnul sau de recunoastere. Simbolul crucii in crestinism Daca, pana la invierea lui Isus Christos, crucea a fost obiect de tortura, pe ea fiind rastigniti cei mai mari raufacatori, de la mantuirea lui Christos aceasta a devenit obiect sfant pentru ca ea a fost sfintita de sangele Lui, varsat de El pentru impacarea omului pacatos cu Dumnezeu. O importanta deosebita a capatat crucea dupa ce imparateasa Elena, mama lui Constantin cel Mare, a descoperit lemnul crucii pe care a fost rastignit Mantuitorul si dupa ce imparatul insusi a luat crucea drept emblema pentru steagurile si monedele care circulau atunci in imperiu. Normele privind modul de cinstire a crucii crestine au fost hotarate de sinodul ecumenic de la Niceea, din anul 787, cand  s-a precizat ca ea se cinsteste ca si icoanele, ducandu-ne cu gandul la Cel care a fost rastignit pe ea, si nu inchipuindu-ne-o ca pe un idol. Crucea este cinstita de toti crestinii, fiind altarul de jertfa al Domnului, dar si cumpana dintre vechi si nou, balanta dintre adevarata cinste si falsa evlavie. Unele secte religioase sustin ca crucea este semnul blestemului si al pedepsei prin spanzurare sau rastignire, dar aceste practici s-au folosit cu mult timp inainte de Christos. Cel care a interzis pedeapsa prin crucificare a fost imparatul roman Constantin cel Mare, care a considerat ca prin acest gen de pedeapsa este profanata jertfa Domnului. Asa cum am aratat, Constantin cel Mare este cel care prin Edictul de la Milano a acordat crestinismului drepturi egale cu celelalte culte de stat, iar prin primul conciliu ecumenic al bisericii crestine de la Niceea a pus bazele dogmatice si canonice ale religiei crestine. Crucea este un obiect de cinstire, dupa evlavie si dupa incercari ale vietii si, fie ca se poarta la gat, pe piept sau se aseaza la mormint, ea este un obiect al iubirii si identitatii crestine, ea inseamna iertare si iubire si, totodata, o atentionare permanenta pentru sfarsitul vietii noastre si pentru Judecata de Apoi, care ne asteapta la plecarea in cealalta lume. Inca din Vechiul Testament gasim amintita crucea, care ferea de moarte pe oamenii muscati de serpii veninosi. Cinstirea Sfintei Cruci este adanc inradacinata in constiinta credinciosilor si, orice rugaciune, orice lucrare religioasa, orice fapta buna se incepe si se incheie cu semnul crucii si cu rugaciunea de preamarire a Sfintei Treimi. Crucea mai reprezinta si arma impotriva diavolului, deoarece indeparteaza ispitele si ne intareste viata in credinta si iubire fata de Dumnezeu si fata de semenii nostri. Formele crucii Crucea cunoaste mai multe variante de reprezentare. Exista crucea fara varf in forma de teu sau de litera “T”, care simbolizeaza sarpele tintuit de un par sau moartea invinsa prin jertfa. Se spune ca aceasta cruce are un sens misterios inca din Vechiul Testament, unde se afirma ca datorita faptului ca lemnul pentru jertfa pe care il cara Isaac in spinare avea aceasta forma, el a fost crutat, atunci cand tatal sau Avraam a incercat sa-l sacrifice, de un inger, care a impiedicat savarsirea crimei. Crucea cu varf si cu o singura bara orizontala, numita si crucea Evangheliei, piciorul ei infipt in pamant, reprezentand credinta asezata pe temeiuri adanci, iar bratul superior, nadejdea ce urca spre cer. Crucea cu varf si cu doua bare orizontale, pe bara superioara aflandu-se inscriptia batjocoritoare a lui Pilat din Pont: “Isus Nazariteanul, regele iudeilor” (INRI), bara orizontala inferioara fiind cea pe care si-a intins Christos bratele. Aceasta cruce se mai numeste si “de Lorena”, desi in realitate ea provine din Grecia, unde este folosita in mod curent. Crucea cu varf si trei brate orizontale a devenit, incepand din secolul al XV-lea, un simbol al ierarhiei ecleziastice, corespunzind tiarei papale, palariei de cardinal si mitrei episcopale; crucea cu doua brate orizontale revenind cardinalilor si arhiepiscopilor, iar crucea simpla, cu un singur brat orizontal, episcopilor. Mai exista o cruce in forma literei “X”, numita si “Crucea Sfintului Andrei”, pentru ca pe ea a fost rastignit apostolul Andrei. Exista apoi o cruce care se poate inscrie in patrat, avind toate bratele egale, cunoscuta si sub numele de “cruce greaca”, si crucea care are bratul vertical mai lung decit cel orizontal, care se aseamana cu un om in picioare si cu bratele intinse, cunoscuta in practica bisericii noastre si sub numele de “crucea latina”. Interesant este faptul ca planul bisericilor ortodoxe si catolice este in general proiectat ca sa formeze pe pamant o cruce, greceasca, in Orient, si latina, in Occident. Crucile mai pot fi impartite in crucea patimilor, care reaminteste de suferintele si moartea lui Christos, si crucea invierii, care semnifica biruinta asupra mortii, fiind ilustrata, de obicei, cu o panglica sau cu o facla, asemanandu-se cu un steag pe care il inalta Iisus cind se ridica din mormant. Crucea celtica a aparut la inceput inscrisa intr-un cerc, iar mai tarziu bratele ei au iesit putin in afara cercului. Crucea celtica a dat nastere crucii irlandeze, care a devenit un simbol crestin, la care bratele simbolizeaza cele patru elemente: aerul, pamintul, focul si apa, iar atributele lor fundamentale: cald, uscat, umed si rece. Cele doua axe ale crucii simbolizeaza scurgerea timpului si punctele cardinale ale spatiului, iar cercul reprezinta un punct de ruptura al timpului si al spatiului, constituind locul de trecere sau de comunicare intre lumea noastra si lumea cealalta. In Egiptul antic a aparut crucea cu toarta, reprezentata printr-o bucla rotunda sau ovala de care atarna un fel de “T”. Aceasta cruce este unul din atributele zeitei Isis, dar se  intilneste si la alte divinitati egiptene, simbolizand viata divina si vesnica. Ea apare aplicata pe fruntea faraonilor pentru a le da puterea sa treaca din viata pamanteana in viata vesnica. La popoarele din Africa, motivele in forma de cruce reprezentau, ca si la popoarele din Orient si Europa, cele patru puncte cardinale, fiind un simbol cosmic. La unele triburi crucea reprezinta pe conducatorul tribului sau drumul vietii si mortii, fiind o imagine materiala a soartei omului. La tribul bantu din Kasal, axa verticala a crucii semnifica legatura dintre pamant, salasul oamenilor si al sufletelor mortilor, si Cerul Superior, considerat salasul Zeului suprem, iar axa orizontala leaga intre ele lumea geniilor bune – aflate la Rasarit – cu cea a geniilor rele – de la Apus. In centrul crucii se considera ca se afla centrul Caii Lactee, de unde sufletele mortilor, dupa ce sunt  judecate, sint indrumate, spre rasarit sau apus.

    Isihasmul

    Isihasmul
    Disputa teologica cea mai insemnata in Rasarit, in secolul al XIV-lea a fost disputa isihasta, numita si palamita, dupa numele Sf. Grigorie Palama († 13 noiembrie 1359), sau varlaamita, dupa numele lui Varlaam de Calabria († 1350). Ea porni sub influenta scrierilor lui Pseudo-Dionisie Areopagitul (sec. V) si a lui Simeon Noul Teolog († 1022) in Muntele Athos, unde unii monahi se dedara vietii contemplative, in liniste desavirsita, termen de la care aceasta miscare si disputa teologica s-a numit isihasm. Metoda sau practica isihasta se realiza astfel: calugarii dedati acesteia se retrageau in locuri singuratice si prin concentrarea gandului la rugaciune se ridicau mai presus de impresiunile simturilor si de tot ceea ce ii inconjura, pentru ca prin contemplare continua sa vada lumina dumnezeiasca cea necreata, pe care au vazut-o Sfintii Apostoli Petru, Iacob si Ioan, la schimbarea la fata pe Muntele Taborului (Mt. 17, 1-8; Mc. 9, 2-9; Lc. 9, 28-36), spre a realiza astfel o mai mare apropiere de Dumnezeu. Aceasta lumina stralucitoare nu este fizica, ci dumnezeiasca. Isihastii rosteau continuu aceasta scurta rugaciune: Doamne Isuse Hristoase, miluieste-ma. Doctrina isihasta a fost sustinuta de Sfantul Grigorie Palama, retras intre 1318 si 1326 in Muntele Athos, apoi, intre 1326 si 1331, intr-un loc singuratic linga Bereea, in Macedonia. El invata ca nu este imposibil de a vedea lumina Dumnezeirii, necreata si incoruptibila, identica cu lumina Taborului, ea fiind numai o lucrare, energie si putere a lui Dumnezeu, care emana din fiinta Sa nevazuta, fara sa fie identica cu ea. Este deci deosebire intre fiinta lui Dumnezeu cea nevazuta si inaccesibila oamenilor, caci “pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata” (In. 1, 18; I In. 4,12) si puterile – sau energiile – Sale necreate, care emana din ea, prin care Dumnezeu Se descopera oamenilor, asupra carora revarsa harul sau puterea Sa, spre a dobindi mantuirea si indumnezeirea pina la “masura varstei deplinatatii lui Hristos” (Ef. 4, 13). Aceste energii sau lucrari sint comune celor trei persoane ale Sfintei Treimi si, prin lucrarea lor, Dumnezeu se manifesta in lume. Aceasta doctrina nu este ceva nou, caci ea isi are izvorul in revelatia Noului Testament si in invatatura Sf. Parinti greci. Prin energiile cele necreate ale lui Dumnezeu, oamenii ajung, cum ne spune Sf. Apostol Petru, “partasii firii celei dumnezeiesti” (II Petru 1, 4), fara ca prin aceasta fiinta noastra omeneasca sa devina fiinta lui Dumnezeu, sa devenim adica coesentiali cu Dumnezeu, Care ramane in eternitate ascuns in esenta Sa, cunoscuta numai de Fiul si Duhul Sfint. “Fiul lui Dumnezeu S-a facut om, spune Sf. Atanasie († 373), pentru ca noi sa fim indumnezeiti”. In Apus, Toma de Aquino († 1274) invata ca intre fiinta lui Dumnezeu si energiile Sale divine, care, dupa el, si teologii latini, sunt create, nu exista deosebire reala, ceea ce face imposibila indumnezeirea omului, deoarece Dumnezeu ramine fata de oameni intr-o splendida izolare. Contra doctrinei isihaste s-a ridicat calugarul Varlaam din Calabria. Desi in tratativele de unire dintre Biserica Ortodoxa si papa Benedict al XII-lea (1334-1342), de la Avignon, din 1339, Varlaam a aparat doctrina ortodoxa, venind la Constantinopol in 1340 el a condamnat metoda si doctrina isihasta. El a sustinut ca lumina care emana din fiinta sau substanta lui Dumnezeu nu este necreata, caci in modul acesta se admite in Dumnezeire existenta a doi dumnezei, esenta divina – invizibila si energia divina – vizibila, ci creata, si-i acuza pe isihasti de diteism. Sinodul tinut la Constantinopol in 1341 s-a pronuntat pentru isihasti. Varlaam, fiind condamnat, pleaca in Italia, trecu la Biserica Latina si ajunse in 1342 episcop de Gerace, in sudul Italiei, unde a continuat sa atace violent nu numai isihasmul ca metoda si doctrina, ci si Ortodoxia pe care o aparase mai inainte. Dupa 1341, lupta impotriva isihasmului a fost continuata de Grigore Achindin. Isihasmul avea si adversari politici de temut in persoana imparatesei Ana De Savoia († 1347) si a patriarhului ecumenic Ioan al XIV-lea Calecas (1334-1347), care sustineau pe varlaamiti. In sinodul intrunit in 1345 la Constantinopol, sub presedintia patriarhului Ioan al XIV-lea Calecas, Sf. Grigorie Palama a fost condamnat si anatemitizat. In doua sinoade tinute la Constantinopol, insa, unul in 1347 si altul in 1351, se aproba doctrina isihasta, caci din 1347 ajunse la tron Ioan al VI-lea Cantacuzino (1347-1355) ca asociat al Imparatului Ioan al V-lea Paleologoul (1341-1391), care era sustinatorul isihastilor. Dupa 1355, el deveni monah, mai intii in manastirea Manganelor din Constantinopol, apoi intr-una din manastirile Muntelui Athos, sub numele de Ioasaf. In 1347, patriarhul Ioan al XIV-lea Calecas a fost inlaturat, iar sinodul din acest an a aprobat isihasmul, in timpul patriarhului ecumenic Isidor de Monemvasia (1347-1350). Aceasta a ridicat in 1347 pe Grigorie Palma la rangul de arhiepiscop al Tesalonicului, unde a pastorit pina la moartea sa in 13 noiembrie 1359. In sinodul tinut la 27 mai 1351, in biserica Vlaherne din Constantinopol, in timpul patriarhului ecumenic Clist I (1350-1353; 1355-1363) isihasmul a fost proclamat doctrina oficiala a Bisericii Ortodoxe si el a patruns in tot Rasaritul ortodox. Miezul doctrinei isihaste care s-a impus in Ortodoxie consta in faptul ca fiinta lui Dumnezeu, inaccesibila omului, si energiile Sale divine nu sint separate, desi se deosebesc, ci formeaza o unitate, dar pina la om ajung energiile sau puterile divine, nu fiinta Dumnezeirii, caci Dumnezeu in fiinta Sa ramine inaccesibil oamenilor. Pozitia lui Varlaam de Calabria este caracteristica Apusului rationalist, care mentine distanta dintre divin si uman, in timp ce invatatura Sfantului Grigorie Palama e caracteristica religiozitatii rasaritene, care traieste pe deplin sentimentul comuniunii celor doua lumi. Sustinatorii isihasmului au fost: Sf. Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului, canonizat sfint in 1368, in sinodul din acest an prezidat de ucenicul sau, patriarhul Filotei Cokkinos (1353-1354; 1364-1376), fiind sarbatorit in fiecare an in Duminica a II-a din Postul Pastelui, Grigorie Sinaitul († 1346), in Paroria, in muntii Sikar, linga Adrianopol, Nil Cabasila († 1363), arhiepiscopul Tesalonicului din 1361, care a murit in 1363, fara sa-si fi putut ocupa efectiv scaunul din cauza tulburarilor interne prin care trecea atunci Tesalonicul, nepotul sau, Nicolae Cabasila († dupa 1371), si arhiepiscopul Simeon al Tesalonicului († 1429). In secolul al XVIII-lea, isihasmul a cunoscut o noua inflorire in Biserica Ortodoxa, datorita Sfintului Nicodim Aghioritul († 1804). Intre cei mai mari adversari ai isihasmului au fost: Varlaam din Calabria, Grigorie Achindin, Grigorie si Nichifor Grigoras († 1360), monahul atonit Dimitrie Kydones († dupa 1397) si canonistul Constantin Armenopoulos († pe la 1380).

    Secretul celui de-al patrulea mesaj de la Fatima

    Secretul celui de-al patrulea mesaj de la Fatima
    In 1917, la Fatima, in Portugalia, Fecioara Maria s-a aratat unor copii, transmitandu-le mai multe mesaje. In timp, Vaticanul a fost acuzat ca nu a spus tot adevarul despre aceste mesaje. La trecerea in cel de-al treilea mileniu crestin, Papa Ioan Paul al II-lea a decis sa fie facut public textul celei de a treia parti a “secretului de la Fatima”. Stirea a inconjurat cu repeziciune mapamondul, fiind considerata unul dintre cele mai importante evenimente ale lumii crestine contemporane. In acelasi moment, s-a nascut si zvonul ca sora Lucia, principalul personaj al acestei istorii, ar fi primit si alte mesaje de la Sfanta Fecioara, pe care Biserica Catolica refuza sa le faca publice. Polemica este vie si astazi. De aceea, intrebarea privind existenta celui de-al patrulea secret de la Fatima este la fel de actuala si legitima. Pentru a intelege mai bine despre ceea ce este vorba, va trebui sa ne intoarcem in timp si sa punctam cateva episoade din istoria aparitiilor si semnelor supranaturale care s-au petrecut in localitatea Fatima din Portugalia. La 5 mai 1917, in plin razboi mondial, Papa Benedict al XV-lea ii invita pe catolicii din intreaga lume sa se uneasca intr-o cruciada de rugaciuni, pentru a se obtine pacea prin mijlocirea Maicii Domnului. Raspunsul Preacuratei Fecioare avea sa vina peste opt zile. Asa se face ca Maica Domnului s-a aratat la 13 mai 1917, la trei copii portughezi, care isi pasteau oile in locul numit Conca di Iria din apropierea localitatii Fatima: Lucia de 10 ani, Francisc de 9 ani si Iacinta de 7 ani. Sfanta Fecioara s-a aratat copiilor de sapte ori, pana pe 13 octombrie acelasi an, comunicandu-le acestora mai multe mesaje, ulterior consemnate de Lucia, devenita sora intr-o manastire carmelita, care, mai tarziu, aveau sa constituie ceea ce astazi numim “Secretele de la Fatima”. Mesajele Sfintei Fecioare au fost uneori insotite si de miracole anuntate, cum a fost cel din ziua de 13 octombrie, la care au fost martori peste 60.000 de persoane. In ziua aceea, se parea ca soarele s-a desprins de pe cer si, rotindu-se cu o viteza ametitoare, imprastia gigantice flacari multicolore, fenomenul fiind inregistrat pe pelicule fotografice pana la o distanta de 30 de kilometri. Cele trei mari secrete comunicate copiilor din Fatima La indemnul episcopului de Leiria, Lucia, unul dintre cei trei copii, incepe sa scrie despre toate aceste viziuni de la Fatima considerate, fara indoiala, cele mai profetice dintre aparitiile moderne ale Sfintei Fecioare. Memoriile sorei Lucia ajung in cele din urma in Arhivele Secrete ale Sfantului Oficiu, cu interdictia de a fi publicate, desi continutul lor era cunoscut de cateva persoane. Cel mai strasnic era pazit cel de-al treilea secret de la Fatima. Dupa atentatul din 13 mai 1981 impotriva Papei Ioan Paul al II-lea, acest secret este citit de Suveranul Pontif care decide imediat consacrarea lumii la inima neprihanita a Mariei. In cele din urma, cel de-al treilea secret de la Fatima a fost facut public, la cererea Papei Ioan Paul al II-lea, la 13 mai 2000. In esenta, primul secret este o viziune a iadului, cu trimitere directa la cea de-a doua conflagratie mondiala. Al doilea se refera la ateizarea Rusiei si la consecintele dezastruoase ale acestei politici asupra omenirii si propriului sau popor, iar cel de-al treilea se refera la atentatul impotriva Papei Ioan Paul al II-lea. Presa nu crede in variantele comunicate de Vatican Dupa publicarea celui de-al treilea secret, presa italiana, mai ales, a lansat ipoteza ca sora Lucia, singura supravietuitoare a viziunilor de la Fatima, ar mai fi primit si alte mesaje, pe care Vaticanul le tine insa secrete. Se spunea ca aceasta i-ar fi scris Papei Ioan Paul al II-lea o alta scrisoare avertizandu-l ca viata lui este in pericol. S-a vorbit apoi si despre faptul ca cel de-al treilea secret nu ar fi fost publicat in intregime. Au existat, de asemenea, zvonuri care sugerau ca sora Lucia i-ar fi trimis o scrisoare privata Papei, in care vorbea despre atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, plangandu-se ca o parte din mesajul de la Fatima ar fi inca tinut secret. De fiecare data, Vaticanul a replicat, spunand ca toate acestea sunt doar zvonuri. In anul 2001, actualul papa, Benedict al XVI-lea , pe vremea aceea prefect al Congregatiei pentru Doctrina Credintei, considera informatiile drept “vechi polemici sustinute de anumiti oameni de o credibilitate dubitabila”, cu scopul de a “destabiliza echilibrul intern din Curia Romana si pentru a produce agitatie in sanul poporului lui Dumnezeu”. Cardinalul Bertone: Cel de-al patrulea secret de la Fatima nu exista “Cel de-a patrulea secret de la Fatima nu exista”, sustine si cardinalul secretar de stat Tarcisio Bertone, in cartea “Ultima vizionara de la Fatima“, aparuta recent in Italia, semnata de Giuseppe de Carli, directorul transmisiunilor RAI despre papa si Sfantul Scaun. Cardinalul Bertone a mers la sora Lucia, pe vremea cand aceasta traia. In timpul discutiei, aceasta i-a declarat: “Ceea ce am scris este ceea ce se vede in aceste pagini. Nu exista niciun alt secret”. Sora Lucia a trecut la Domnul nu cu prea multa vreme in urma. Polemicile pe marginea secretelor pe care ea le-a comunicat oficialitatilor Vaticanului continua insa, fara vreun semn ca s-ar stinge curand. Fatima si tot ceea ce s-a intamplat acolo ramane fara indoiala, asa cum spuneam mai sus, cea mai profetica dintre toate aparitiile moderne, care a intrat in viata oamenilor surprinzandu-i pe credinciosi si in aceeasi masura pe necrediciosi. Fragmente din mesajele Sfintei Fecioare de la Fatima consemnate de sora Lucia “Ati vazut Iadul unde cad sufletele sarmanilor pacatosi. Pentru a le salva, Dumnezeu vrea sa stabileasca in lume devotiunea la inima mea neprihanita… Razboiul este pe punctul de a se sfarsi, dar daca nu vor inceta sa-L supere pe Dumnezeu, in timpul pontificatului lui Pius al XI-lea, va incepe un altul (…)” “Voi veni sa cer consfintirea Rusiei la inima mea neprihanita si impartasania reparatoare in primele sambete. Daca vor accepta cererile mele, Rusia se va converti si vor avea pace. Daca nu, va raspandi erorile sale in lume, promovand razboaie si persecutii impotriva Bisericii (…)” “Si am vazut intr-o lumina imensa care este Dumnezeu… un episcop imbracat in alb…Alti episcopi, preoti, persoane consacrate, urcau pe un munte abrupt… Sfantul Parinte… ajuns in varful muntelui, prosternat in genunchi la picioarele marii cruci, el a fost ucis de un grup de soldati care au tras asupra lui cu focuri de arma si cu sageti (…)”

    Hirudoterapia sau tratamentul cu ajutorul lipitorilor

    Hirudoterapia sau tratamentul cu ajutorul lipitorilor
    Hirudoterapia, hirudoreflexoterapia (tratamentul cu ajutorul lipitorilor prin folosirea unor puncte reflexogene) este un mijloc terapeutic incercat de foarte multe secole in practica medicilor de orice specialitate. Daca stramosii nostri foloseau lipitorile (hirudo medicinalis) numai pentru normalizarea presiunii sangelui, in cazul comotiilor cerebrale, al traumelor, pentru inlaturarea deochiului, a blestemelor, pentru calmarea acceselor de isterie, in zilele noastre spectrul afectiunilor care sunt tratate prin hirudoterapie a fost marit considerabil. Iata numai o lista scurta a afectiunilor in cazul carora este indicata hirudoterapia: hipertensiune arteriala, cerebroscleroza, arterioscleroza, stenocardie, cardioscleroza postinfarct, tromboflebite, varice, hemoroizi, afectiuni ginecologice, afectiuni ale pielii, migrena, infertilitate, afectiuni oculare, prostata, parodontoza, nefrite, otite si altele. Adesea, chiar si in cele mai complicate cazuri, atunci cand bolnavul nu mai poate evita interventia chirurgicala, hirudoterapia poate invinge boala (varice, hemoroizi, tromboflebita). Cercetarile stiintifice din acest moment confirma actiunea terapeutica a hirudinului (substanta care se gaseste in saliva lipitorilor) asupra organismului uman. Pe langa hirudin, in saliva lipitorilor se mai gasesc inca 30 de substante active din punct de vedere biologic, care nu pot fi sintetizate sau create pe cale artificiala. Inca din momentul in care lipitoarea incepe sa suga sangele incepe sa se manifeste actiunea terapeutica asupra organelor modificate din punct de vedere patologic, dupa care intra in actiune un intreg sir de mecanisme de normalizare a microcirculatiei; in particular, este vorba despre mecanismul de inlaturare a spasmelor vasculare, de asemenea, despre mecanismul de grabire a hemoragiei, ceea ce contribuie la o distribuire mai rapida a structurilor asimilate catre organele-tinta (organele cu un focar patologic). In acelasi timp scade potentialul de coagulare, ceea ce conduce la imbunatatirea hranirii tesuturilor si, in consecinta, la lichidarea procesului patologic. Combinata cu folosirea plantelor, hirudoterapia creste efectul tratamentului de 1,5 ori. Medicina orientala a dovedit existenta pe piele a unor zone deosebite (puncte) care au o legatura bine exprimata cu organele interne. Capacitatea de a influenta de la suprafata pielii organele interne permite folosirea in scopuri terapeutice a unor tipuri diverse de reflexoterapie – acupunctura si, in aceeasi masura, hirudoreflexoterapia. Este vorba in acest context de combinarea a doua metode: acupunctura si hirudoterapia. Astfel, se pune in actiune punctul reflexogen, responsabil pentru un organ sau altul in organism, prin intermediul unei influente mecanice (intepatura lipitorii), plus injectarea in sistemul sangvin a salivei lipitorii – un complex de 30 de fermenti activi din punct de vedere biologic, care au proprietati terapeutice (antinflamatoare, antibacteriene, de purificare a sangelui, de calmare a durerilor), imbunatatesc metabolismul, normalizeaza fondul hormonal. Actiunea terapeutica a lipitorilor Actiunea terapeutica a lipitorilor are la baza trei factori. In primul rand, lipitoarea musca punctele reflexogene alese de medic. In al doilea rand, lipitoarea introduce in sange saliva care contine o gama de substante active din punct de vedere fiziologic, actiunea carora conduce la normalizarea procesului patologic. Si, in al treilea rand, lipitoarea realizeaza descarcarea mecanica a sangelui. Prin aceasta se asigura si pomparea libera de catre lipitoare a sangelui si, de asemenea, hemoragia care continua dupa indepartarea lipitorii. Hipertensiunea, stenocardia, cardiopatia ischemica, starea de preinfarct, infarctul miocardic, aterosleroza constituie o lista incompleta a patologiei sistemului vascular, unde lipitorile sunt recomandate ca un mijloc terapeutic foarte eficient. Ele sunt folosite atat independent, cat si in combinatie cu alte metode de tratament, excluzand insa anticoagulantele. In ateroscleroza vaselor cerebrale, infarct, tromboza si embolia vaselor cerebrale, lipitorile pot fi nu numai un mijloc de tratament, ci o metoda de prevenire a complicatiilor care pot aparea in timpul acestor boli. Hirudoterapia este eficienta de asemenea in tratarea proceselor inflamatorii din rinichi, ficat, vezica biliara. Lipitorile se folosesc si in ginecologie. Hirudoterapia are rezultate pozitive in cazul unor afectiuni cum sunt endometritele, inflamarea ovarelor, mastita, modificari degenerative ale ovarelor, sterilitate. Efectul terapeutic se observa destul de repede, durerile scad brusc, temperatura se normalizeaza, ciclul menstrual devine normal. Cei care sufera de hemoroizi stiu cat de greu se trateaza aceasta afectiune si cat de multe neplaceri poate provoca aceasta. Folosindu-se o singura data de lipitori, niciun bolnav nu mai refuza aceasta metoda mai tarziu, pentru ca efectul terapeutic se observa foarte repede. In ciuda arsenalului contemporan foarte larg de mijloace de tratament care se afla la dispozitia oftalmologilor, unii dintre acestia stiind despre eficacitatea hirudoterapiei apeleaza la ajutorul oferit de lipitori. Aceasta terapie este recomandata in procesele inflamatoare ale sistemului circulator, in glaucom, in traumele oculare (mai ales in cazul contuziilor), in cazul cresterii tensiunii oculare. Inca din antichitate, lipitorile sint folosite in tratarea afectiunilor sistemului nervos. In zilele noastre, spectrul acestor patologii a fost largit. Nevritelor, nevralgiilor nervului sciatic, comotiilor cerebrale, paraliziei periferice a nervului facial li s-au adaugat cerebroscleroza, miopatia, stomatonevralgia. Procesele inflamatorii din articulatii, artrita se trateaza foarte eficient prin combinarea metodelor hirudoterapiei, ale terapiei manuale si ale fitoterapiei. Ca mijloc profilactic in perioada postoperatorie, lipitorile sint folosite si in chirurgie. Trebuie remarcat de asemenea ca hirudoterapia grabeste vindecarea cusaturilor postoperatorii, contribuie la dezumflarea cicatricelor. In otorinolaringologie, hirudoterapia a patruns nu demult, dar si-a gasit foarte repede locul in tratarea nevritei acute a nervilor auditivi, a otitei externe acute, a afectiunilor cavitatilor nazale. Lipitorile sunt folosite cu succes si in tratarea bolilor de piele: in diferite tipuri de dermatoze, in toxicodermie, impotriva eczemelor, in tuberculoza pielii (lupus), in unele cazuri chiar si impotriva psoriazisului. In cazul furunculilor, hirudoterapia este cea mai eficienta si cea mai lipsita de durere metoda de tratament. Umflaturile, inrosirile si durerile dispar a doua zi dupa aplicarea lipitorilor. Hirudoterapia se foloseste si in tratarea unor boli ale sistemului respirator: in obezitatea la persoanele suferinde de plamani, in formele grele de astm bronsic, in pneumoniile insotite de insuficienta respiratorie. De curand, hirudoterapia a inceput sa devina foarte populara si in stomatologie: in cazurile de parodontoza, de gingivita, nevralgii, stomatita. Dupa examinarea obligatorie si determinarea starii in care se gaseste bolnavul, medicul stabileste numarul lipitorilor, zona si punctele in care sunt aplicate acestea (de exemplu, zonele in care se vad venele pe cap – in cazul hipertensiunii arteriale – sau alaturi de vena afectata – in cazurile de tromboza), dar si numarul sedintelor. Lipitorile se orienteaza singure si se adapteaza fiecarui organism. La unele persoane, sedinta poate dura 10-15 minute, la altele – cateva ore, totul depinde de gravitatea procesului si de evolutia bolii. Daca sangele contine virusi, microbi sau produse toxice, lipitorile incep sa scuipe un lichid care contine aceste substante daunatoare. Concentratia de toxine din sange dupa sedinta de hirudoterapie scade de zece ori. Acest fapt poate fi comparat cu procedura de hemodializa sau cu functionarea unui rinichi artificial. Teama prezenta la foarte multe persoane inainte de sedinta dispare repede. Bariera psihologica este depasita deja dupa prima sedinta. Dupa sedinta, lipitorile fie sunt date pacientului, fie sunt ucise pentru a exclude din start posibilitatea de a contamina si pe altcineva cu infectia respectiva. Rana microscopica ramasa in urma lipitorii se vindeca foarte repede. Rezultate foarte bune sunt obtinute daca se combina hirudoterapia cu folosirea plantelor, a homeopatiei, fizioterapiei. In conditii domestice, lipitorile se pastreaza la temperatura camerei, intr-un loc unde nu exista mirosuri tari, pentru ca ele sunt foarte sensibile la conditiile exterioare.

    Bijuteriile, podoabe cu putere spirituala vindecatoare

    Bijuteriile, podoabe cu putere spirituala vindecatoare
    Cristalele si pietrele pot fi purtate ca bijuterii pentru a va ajuta sa va mentineti claritatea mentala, stabilitatea emotionala si echilibrul psihic. Portul pietrelor ca amulete sau ca podoabe este forma cea mai simpla si efectiva de utilizare a fortei lor vindecatoare. Bijuteriile au fost purtate de mii de ani la degete, la gat, pe ombilic sau in zona celui de-al treilea ochi, in par, la picioare sau in nas. Drept podoabe erau folosite minunate pietre si cristale. Lazuritul, carneolul si malahitul erau folosite de vechii egipteni, smaraldul de incasi, jadul de chinezi si turcoazul de catre indienii americani. Majoritatea acestor civilizatii erau constiente de puterea vindecatoare a acestor pietre si le foloseau constient pentru scopuri precise de vindecare. Conducatorii marilor imperii purtau coroane impodobite cu minunate pietre pretioase, considerate uneori sacre, ce ii ajutau sa guverneze cu intelepciune. Pietrele erau purtate pe anumite degete tocmai pentru a canaliza energii specifice urmarindu-se interferarea cu actiunea lor benefica. Dansatoarele obisnuiau sa poarte pietre de rubin prinse intr-un lantisor la nivelul ombilicului pentru a starni interesul privitorilor. Pietrele se asezau si pe zona celui de-al treilea ochi pentru a trezi constiinta si a ramane intr-o permanenta rezonanta cu divinul. Coliere, ce ajungeau pana aproape de piept, erau purtate pentru a stimula chakra inimii si pentru a amplifica dragostea si compasiunea. De asemenea, pietrele erau prinse de lobul urechii pentru stimularea unor puncte reflexogene care armonizau energia anumitor zone ale corpului. Multe din cunostintele referitoare la importanta si modul de utilizare a pietrelor pretioase s-au pierdut. La inceput exista credinta ca daca se purtau pietre ce vehiculau anumite energii, persoanele respective erau influentate benefic. Mai apoi pietrele au fost prevazute cu un snur pentru a fi purtate in jurul gatului, pe cap sau glezne pentru a obtine efecte durabile. Dar iata ca si in vremurile noastre numeroase minti devin constiente de energiile specifice vehiculate de cristale care, daca sunt purtate in anumite combinatii, pot avea efecte profund regeneratoare. Cand o bijuterie este purtata in mod constient in scopuri terapeutice ea devine o adevarata opera de arta care confera celui ce o poarta puteri miraculoase. Pe masura ce cristalele si pietrele sunt purtate, energiile acestora interfereaza cu campul subtil al persoanei respective; pe masura ce lumina raspunde pietrelor si vibratiile colorate se reflecta inapoi in aura, frecventele inalte ale pietrelor ajuta la disiparea stresului psihic si emotional. Amplificand campul de energie subtila tamaduitoare din jurul corpului fizic, aspirantul va dobandi echilibru si forta interioara. Pe langa avantajele estetice este posibila crearea de bijuterii care sa permita utilizarea constienta a proprietatilor curative ale darurilor pe care pietrele le ofera cu atata generozitate. Aceste opere de arta, unice in felul lor, devin atunci piese datatoare de forta, care vor ajuta aspirantul sa atinga stari speciale de constiinta.