Almeea

Site de spiritualitate si paranormal

Fizica cuantica, Spiritualitate teoretica

Trecutul nu poate fi schimbat

14 Feb 2009 Fara comentarii

626 vizualizari / Cuvinte-cheie: , ,

trecut-viitorDaca o persoana ar calatori in timp, intorcandu-se in trecut, nu ar putea sa provoace despartirea parintilor sau sa impiedice venirea sa pe lume. Teoria respectiva sta la baza unui nou model al fizicii cuantice.

Savantii cred ca este posibila efectuarea unor calatorii in timp, sub forma unor “salturi temporale”, intoarcerea in trecut reprezentand un mecanism “complementar” pentru “prezentul” din perioada respectiva. Cu alte cuvinte, oamenii vor putea calatori in trecut si arunca o privire, fiind insa doar simpli spectatori, fara a putea influenta evenimentele.

Paradox

Un nou concept bazat pe legile mecanicii cuantice ar putea rezolva paradoxul calatoriilor in timp. Desi legile fizicii ar permite salturi temporale, teoria se confrunta cu multe contradictii. Principala dificultate rezida din ideea ca, daca o persoana s-ar putea intoarce in timp, teoretic, ar putea schimba prezentul din care a plecat. Iar aceasta posibilitate ar da peste cap intreaga teorie a “Calatoriilor in timp”. Este evident ca prezentul nu poate fi schimbat de misteriosii calatori temporali.

Oamenii nu pot sa dispara instantaneu doar pentru ca “o rescriere a evenimentelor” ar impiedica nasterea lor. Sunt doua posibilitati: fie calatoriile in timp nu sunt posibile, fie un element impiedica modificarea oricarui amanunt din trecut ce ar duce la schimbarea prezentului. Profesorul Dan Greenberger, de la City University din New York, explica fenomenul: “Daca o persoana s-ar intoarce in trecut hotarata sa-si ucida tatal, va ajunge cand parintele sau tocmai a parasit incaperea. Nu-l va gasi si va fi nevoita sa isi schimbe planul”.

Contradictii

Potrivit Teoriei Relativitatii a lui Einstein, Curba Spatiu-Timp s-ar putea arcui inapoi, permitand oamenilor sa se intoarca in timp si sa intalneasca “sosii mai tinere” ale propriilor persoane. In prezent, cercetatorii americani si austrieci sustin ca ipoteza ar fi posibila doar in cazul existentei unor constrangeri de natura fizica, capabile sa protejeze prezentul de schimbari radicale in trecut.

Legi ciudate

Savantii sustin ca aceste constrangeri ar putea exista din cauza unor legi ciudate ale mecanicii cuatice, desi, de obicei, cercetatorii nu sunt de acord cu posibilitatea efectuarii intoarcerilor in timp. Cuantificarea particulelor este dominata de probabilitati. Inainte ca un obiect sa poata fi observat, exista o serie de posibilitati referitoare la starea acestuia. Dar, o data cu stabilirea starii sale, incerititudinile sunt eliminate. Cu alte cuvinte, in cazul in care o persoana cunoaste prezentul si se intoarce in trecut nu poate face nici o schimbare. De exemplu, daca un om stie ca tatal sau traieste in prezent, parintele nu poate fi ucis in trecut. Pardoxal, prezentul cunoaste toate drumurile posibile ce pot conduce in trecut si daca este adevarat ca tatal persoanei amintite traieste, niciun drum nu poate conduce la moartea acestuia. Mecanica cuantica face diferenta intre ceva care s-ar putea intampla si ceva care s-a intamplat.

De exemplu, daca un om nu stie, cu precizie, daca tatal sau mai este in viata, existand 90% sanse ca acest lucru sa fie adevarat, este posibil ca odrasla sa se intoarca in timp pentru a-si ucide parintele. Daca persoana in cauza este sigura ca tatal sau traieste, nu exista nici o sansa sa il ucida in trecut. Chiar daca, prezumptivul asasin s-ar intoarce in timp cu intentia de a-si suprima tatal, desi stie ca in prezent acesta este perfect sanatos, ucigasul pote fi sigur ca ceva il va impiedica sa-l omoare in trecut. Certitudinea ca tatal traieste in prezent il va impiedica pe asasin sa gaseasca calea pentru a-si ucide parintele.


ATENTIE! Inainte de a comenta, va rugam respectati urmatoarele reguli:
1) Nu injurati, nu folositi cuvinte obscene, atat fata de ceilalti useri cat si fata de acest site.
2) Nu atacati persoana, ci ideea, cu argumente logice.
3) Nu va faceti reclama voua sau altora (pentru anumite produse sau servicii oferite),fara a contacta in prealabil un administrator.
4) Aveti voie sa va dati ID-ul, emailul sau telefonul dvs., daca aveti nevoie de ajutor in orice problema.
5) Nu folositi nickuri diferite de pe aceleasi IP, sau IP-uri ce apartin unor servere proxy.
Daca nu veti respecta aceste reguli,comentariul dvs. va fi editat sau sters. Va multumim!
Pentru a putea trimite comentariul, va rugam completati cele 4 caractere ce le vedeti in imaginea de mai jos:

ARTICOLE ALEATOARE

    Traditia oualelor de Pasti

    Traditia oualelor de Pasti
    Oul de Pasti, care la iudei simboliza creatiunea, in crestinism simbolizeaza creatiunea noua a omenirii prin Iisus Cristos. Oul de Pasti inchipuie pe Iisus in groapa. Coaja oului inseamna piatra mormantului, pe care Mantuitorul a spart-o si a inviat, precum pasarea sparge coaja oului si iese la lumina. Culoarea rosie a oului de Pasti inchipuie sangele Mantuitorului, pe care l-a varsat pentru mantuirea lumii; celelalte culori simbolizeaza primavara cu pamantul inviorat si infrumusetat de flori. Oul a avut rol si in sarbatorile de primavara ale romanilor, care il aduceau ca prinos zeilor (zeitei Ostera). Ciocnirea cu ou rosu semnifica invierea lui Iisus, care ca puiul prin ciocnirea gaoacei a ridicat piatra mormantului si a inviat. Obiceiul de ciocnire si daruire de ou rosu la Pasti a ramas din era primara crestina; credinciosii, la Pasti, se sarutau frateste, isi daruiau oua incondeiate cu cruci si se intampinau cu salutarea de „Cristos a inviat” si cu raspunsul de „Adevarat ca a inviat”; astfel, oul insemna sarutarea sfanta si bucuria invierii. Cojile de la ouale cu care se fac Pastile, poporul nostru, le tine de sfintite ori le arunca pe apa curgatoare ca sa mearga sa dea de stire Blajinilor despre sosirea Pastilor. Ouale de Pasti sunt ascunse in cuib de iepure, care le pazeste, fiindca iepurele e simbolul mortii. Iepurele, cu iutimea sa inchipue moartea, iar oul simbolizeaza mormantul Domnului ascuns in gradina mortii. In jurul oului de Pasti s-au infiripat diferite legende, dintre care amintim aci cateva: Fariseii dadusera porunca astfel ca pe drumul Golgotei poporul si copiii sa batjocoreasca pe Iisus azvarlindu-i cu pietre si oua stricate; cand sa scoata insa ouale de prin cosari le vazura inrosite frumos si nu le mai azvarlira; cand evreii chinuiau pe Domnul Cristos, Maica sfanta a adus un cos de oua, imbiindu-i si rugandu-i sa inceteze cu batjocurile si chinurile; ei insa cu atat mai tare il chinuiau. Sf. Maica aseza cosul langa cruce si se porni pe plans amar. Sangele din ranile Domnului scurs de pe cruce inrosira ouale, iar Iisus zise prietenilor si femeilor: „Faceti oua rosii intru amintirea rastignirii”. In dimineata invierii, mironositele – pentru a scapa de batjocurile pruncilor evreisti pe drumul catre mormantul Domnului, au impartit oua rosii copiilor destrabalati; in dimineata invierii niste fete, mergand la piata, adusera vorba despre minunea invierii. Una din ele zicea ca numai atunci va crede minunea daca i se vor inrosi ouale din cosara. Cand desfacu la piata cosara, privi uimita cum se inrosisera ouale si lesina de spaima. Abia o putura trezi din lesin stropind-o cu apa si cu miresme de flori. Din aceasta legenda deriva obiceiul de a se imparti in unele biserici, flori sfintite la Pasti, iar in Lunea Pastilor tinerii colinda cu daruri de flori pe la fete, pe cari le stropesc cu parfumuri primind in schimb cate un ou ros. Vestea minunii de inviere strabatu si la masa de praznic a lui Pilat, unde unul din farisei isi exprima indoiala si zicea ca va crede vestea numai daca se vor inrosi ouale de pe masa si va canta cocosul fiert din blid. Nu sfarsi bine vorba si ouale se si inrosira, iar cocosul batand din aripi ii stropi pe toti cu ciorba, din pricina careia sa fi ramas evreii pana azi cu pistrui pe obraz.

    Scientologia, o “religie” SF

    Scientologia, o “religie” SF
    Ce este scientologia? Gandita a fi un fel de „religie a secolului al XX-lea”, nicio alta grupare existenta n-a atras asupra sa mai multe critici decat biserica scientologica. Majoritatea criticilor o considera o „iluzie” izvorata dintr-o lume science-fiction, mai ales datorita faptului ca doctrina promovata de ea este opera unui autor de science-fiction. Notiunea de „scientologie”, din punct de vedere etimologic, deriva din verbul latinesc scire – a cunoaste, si din substantivul grecesc logos- cuvant, invatatura, avand semnificatia de „invata­tura despre cunoastere”. Caracterul ambiguu al acestei doctrine rezulta chiar din preten­tiile fondatorului ei, care sustine uneori ca ar fi vorba despre o simpla filosofie, alteori ca avem de a face cu o religie sau, in fine, cu o forma de amalgamare sincretica a ambelor. Fondatorul si conducatorul scientologiei, pentru o lunga perioa­da de timp, este scriitorul de literatura „science-fiction”, americanul Lafayette Ronald Hubbard (1911-1986). Cine a fost fondatorul scientologiei, L.R. Hubbard? In anul 1946, Hubbard intra in contact cu ideile promovate de neosatanism, conform caruia principiul calauzitor in viata este urmatorul: „Orice lege inseamna sa faci ceea ce doresti“. Este vorba, de fapt, de motto-ul OTO („Ordo Templi Orientis”) al conducatorului sau, magicianul englez Aleister Crowley. OTO face parte din randul gruparilor de magie neagra, aparti­natoare asa-numitului curent satanist. Inainte de scientologie, Hubbard a intemeiat, in anul 1951, „Fundatia Hubbard pentru cercetarea Dianeticii”, ale carei principii sunt dezvoltate intr-o carte publicata de el in anul 1950, intitulata Dianetica – stiinta moderna a sanatatii spirituale. După ce în anul 1954, L.R. Hubbard face publica Scientologia, la 21 iulie 1955 prezinta chiar certificatul de inregistrare oficiala a Fundatiei Bisericii scientologice. Surprinzator, la 1 august 1968, L.R. Hubbard a demisionat de la conducerea miscarii si a transmis un mesaj telegrafic: „Am daruit lumii scientologia; daca este o lume cum trebuie, o va folosi in mod corespunzator; daca este o lume rea, nu va face acest lucru”. Structura organizatiei scientologice In viziunea scientologilor, doctrina si organizarea promovata de miscare reprezinta singura posibilitate de a avea acces la un viitor sigur si salvator. In acest sens, miscarea scientologica dispune de doua organizatii de elita, asa-numitele Sea-Org si Guardian Office, care isi propun sa garanteze un viitor pozitiv intregii miscari. Atat in ceea ce priveste sistemul sau de cursuri cat si in privinta organizarii, Scientologia dispune de o structura strict ierarhica. Fiecare grupare sau organizatie este structurata conform unei scheme foarte precise, avand sapte sectii sau divizii si douazeci si una de departamente. De asemenea, un mare numar de organizatii auxiliare, un fel de organizatii camuflate, tin tot de structura sau domeniul Scientologiei. Iata cateva dintre acestea: Colegiul pentru Filosofie aplicata, Colegiul de Dianetica, Centrul de celebritate, Institutul pentru Filosofie aplicata, Biserica Noii Credinte, Centrul de Comunicare…etc. In plus, exista o serie de grupari cu ajutorul carora Scientologia, respectiv scientologii incearca sa realizeze anumite lucruri, cum ar fi, de pilda, in Germania: Comisia pentru protectia cetateanului impotriva abuzului de informatii, Comisia pentru reforma politiei, Asociatia pentru umanizarea conflictelor ideologico-religioase, Uniunea pentru umanitate in relatia cu religiile si minoritatile, Societatea pentru promovarea tolerantei religioase si relatiilor interumane, Narconon etc. In anul 1979, conducatorii scientologi au intemeiat o asociatie mondiala a intreprinderilor scientologice, cunoscuta sub numele de WISE (World Institute of Scientology Enterprises), avand drept scop o interventie planificata a Scientologiei in viata economica, la scara planetara. Prin aceasta se urmareste, de fapt, implementarea principiilor eticii hubbardiene si a mecanismelor de control dezvoltate de el in cadrul fiecarei intreprinderi economice aflate sub influenta miscarii scientologice. Din aceasta perspectiva, atat persoane particulare cat si firme pot dobandi apartenenta la WISE. Astazi, Scientologia este o organizatie bine structurata din punct de vedere ierarhic, condusa de catre David Miscavige, care opereaza in multe tari ale lumii. Conform datelor oferite de reprezentantii miscarii, in 107 tari ale lumii exista 3100 „Biserici” scientologice, „misiuni” si organizatii auxiliare, numarand cca. 8 milioane de adepti. Centrul de management se afla in Los Angeles, iar cartierul general spiritual in Clearwater (Florida). In Europa, centrul miscarii se gaseste in Copenhaga (Danemarca). Doctrina scientologica In conceptia lui L.R. Hubbard, omul consta din trup (corp), minte (mind), inteleasa ca ratiune, spirit sau simtire, si thetan (un fel de suflet al spiritului, adevaratul eu). Esential este, insa, doar acest thetan care, in acceptiunea lui Hubbard, este vesnic si parcurge un lung sir de reincarnari. De asemenea, acesta se poate separa de trup. L.R. Hubbard pretinde chiar ca poate dovedi stiintific acest lucru, motiv pentru care revendica dianetica ca o adevarata stiinta. In viziunea hubbardiana, „mind” consta din trei parti principale: un mind analitic, unul reactiv si, in fine, un altul somatic. Cel analitic este pozitiv, in vreme ce cel reactiv este negativ. „Mind-ul” reactiv este un fel de mecanism de supravietuire a trupului, a structurii celulare. Hubbard il priveste ca pe un „raufacator primordial al sufletului uman”. In cel analitic, adica in adevaratul „mind”, ale carui capacitati incredibile sunt obstructionate de catre „mind-ul” reactiv, se afla „unitatea de comanda” a individului, care este „persoana propriu-zisa”. Aceasta „unitate de comanda” ar putea fi definita, afirma scientologii, ca „centrul constiintei personale”. Ea controleaza gandirea analitica, dar face acest lucru nu pentru ca i-ar fi fost atribuit vreun mandat de catre cineva in aceasta privinta, ci fiindca are aceasta functiune de la natura. Ea se identifica in mod absolut cu „eul”, cu sinele nostru. Mai tarziu, Hubbard numeste aceasta „unitate de comanda” thetan. Cu ajutorul „stiintei” dianeticii si a unei metode, denumita de el „auditing” („audiere”), Hubbard incearca, inainte de orice, sa readuca „eul” intr-o stare, chipurile, normala, o stare numita de catre el „clear” („clar”, „liber”). in aceasta stare, pentru cel „eliberat”, nu mai exista nici un fel de „mind” reactiv. Respectivul „clear” devine „completamente liber” de psihoze, nevroze, constrangeri si presiuni, definite de el cu notiunea generala de „aberatii”, ca si de toate suferintele psihosomatice. Exista si alte notiuni determinante pentru doctrina dianeticii si scientologiei lui Hubbard. Intre acestea, doua sunt foarte importante. Prima este termenul artificial creat de Hubbard, MEST, constituit din initialele cuvintelor „materie”, „energie”, „spatiu” si „timp”, care semnifica partile componente ale universului fizic. A doua notiune se cheama „theta”, pe care Hubbard o foloseste in locul cuvantului englezesc „thought”, avand semnificatia de „gandire”, respectiv „capacitatea de gandire”. Theta, in acceptiunea lui Hubbard, isi are propriul univers, este o forma de energie, isi are propria materie – ideile si poate savarsi lucruri pe care MEST nu reuseste sa le faca. De la theta nu mai ramane decat un mic pas pana la thetan, sufletul spiritului, caruia i se atribuie energia theta. Potrivit lui Hubbard, thetan poate fi regasit in urmatoarele patru stari principale: - Nu se afla in nici un trup, nici in preajma vreunuia, ci intr-un alt univers. - Desi se afla in afara oricarui trup, dirijeaza totusi trupul in mod constient. - El salasluieste in trup, si anume in cap. - El nu se poate afla in trupul pe care a trebuit sa-l paraseasca prin constrangere. Daca ar avea un trup, starea a doua ar fi cea mai buna pentru el. Prin scientologie se incearca realizarea acestei stari, respectiv „exteriorizarea” thetan-ului. Un alt termen vehiculat frecvent in scientologie este acela de „dinamica”. Prin asa-numitele „dinamici”, scientologia intelege un fel de impulsii, de forte sau impulsii instinctive, care actioneaza la diferite nivele ale vietii, respectiv in diferite directii ale vietii. Hubbard le numeste pe acestea „motive sau motivatii”. - Impulsul spre supravietuirea de sine, spre „existenta pentru sine insusi”; - Impulsul spre supravietuirea prin sex (in urmasi); - Impulsul spre supravietuirea in interesul grupei, spre „existenta in grupe si indivizi”; - Impulsul spre supravietuirea in interesul intregii omenirii, spre „existenta ca umanitate”. Ulterior, Hubbard mai adauga la acestea inca alte patru „dinamici’: - Impulsul spre existenta intregii vieti organice (plante si animale); - Impulsul spre existenta ca univers fizic; - Impulsul spre existenta ca fiinte spirituale; - Impulsul spre existenta infinita, definita si ca existenta suprema. L. Ron Hubbard include in sistemul sau doctrinar, de asemenea, invatatura despre reincarnare, pe care o preia din religiile orientale. Acest concept se regaseste inclusiv in ocultismul promovat de OTO si in alte miscari neo-ocultiste, de la care scientologia si dianetica lui Hubbard preiau si alte idei. De retinut este si faptul ca scientologia accepta hinduismul si budismul ca precursori religiosi ai „Bisericii” scientologice. Prima metoda a scientologiei: auditing-ul “Auditing” (de la verbul latinesc audire – a asculta) reprezinta un exercitiu de baza in practica scientologica, in cadrul caruia cel ce este initiat isi marturiseste, prin repetare continua, in fata unui asa-numit „auditor” sau instructor, experientele sale dureroase acumulate de-a lungul timpului. Repetarea, prin confesiune, a unor asemenea fapte se face pana in momentul in care novicele insusi, epuizat din cauza suprasolicitarii nervoase, ajunge sa rada si sa-si ridiculizeze propriile acte. Scientologii considera ca, in acest mod, toate aceste experiente traite anterior au fost eradicate. Procedeul terapeutic in sine se realizeaza, chipurile, cu ajutorul unui asa-numit electrometru (un fel de detector de minciuni). Pe parcursul auditing-ului, chiar in eventualitatea in care la cel audiat se constata emotii puternice, sub forma de furie sau tristete, cel ce conduce exercitiul nu trebuie sa manifeste nici un fel de compa­siune. Un specialist in domeniu, Prof.dr. Hans Kind caracterizeaza acest exercitiu ca pe o „proce­dura impersonala si inumana”, care in cazul unor oameni instabili din punct de vedere psihic conduce la diferite pericole majore, cum ar fi: stari de anxietate, depresii, crize si caderi psihice. In conceptia sa, auditing-ul scientologic ignora in mod cu totul constient toate metodele psihoterapeutice confirmate stiintific si se limiteaza exclusiv la un anumit tip de reactii de descatusare nervoasa. Pe de alta parte, cei ce apeleaza la auditing-ul scientologic se expun si unui alt pericol, tinand seama de faptul ca cel ce conduce exercitiul nu trebuie sa se supuna nicidecum regulii secretului, ca in cazul preotilor si medicilor. Mai mult decat atat, toate sedintele de auditing sunt consemnate in scris si inmanate unor „suprave­ghetori”, care evalueaza sistematic protocoalele de sedinta. In plus, prin aceasta metoda, scientologii culeg informatii suplimentare despre rudele si cercul de prieteni al celui audiat. A doua metoda a scientologiei: antrenamentul in vederea comunicarii In fapt, acesta reprezinta o completare a auditing-ului, constand in initierea in regulile hubbardiene de comportament. Dintre aceste reguli de comportament fac parte „confruntarea” si “confirmarea”. Ambele au rolul de a ajuta la o mai buna comunicare. In realitate, insa, acest antrenament foloseste intr-o mai mica masura comunicarii, cat mai ales impunerii propriei personalitati in confruntarea cu ceilalti. Una dintre posibilitatile de confruntare consta in a-ti privi partenerul direct in ochi, fara a clipi, prin aceasta demonstrandu-i celui din fata ta „capacitatea de a fi prezent”. „Confirmarea” are scopul de a-i semnaliza celui cu care dialo­ghezi „deplina atentie” pe care o ai si pe care i-o acorzi. Desi scientologii sustin ca acest antrenament are ca finalitate un adevarat „succes in materie de comunicare”, totusi exista experti care afirma ca unele exercitii prezinta riscuri, intrucat pot conduce la diferite modificari ale constiintei si la anumite stari de epuizare. Este adevarat, unii dintre aceia care au abandonat miscarea relateaza ca anumite exercitii ar declansa un fel de stres, care i-ar transpune intr-o stare de confort interior, incat n-ar mai percepe nici o suferinta si ar avea imagini halucinatorii. Totusi, aceasta stare ascunde un pericol, si anume acela ca participantul la asemenea exercitii de antrenament este influentabil si inclina spre aprecieri eronate. De asemenea, trebuie remarcat ca Scientologia utilizeaza momentul acestui sentiment de liniste interioara pentru a sugera participantilor la curs ca un astfel de sentiment de fericire ar putea deveni o stare de durata in cazul folosirii regulate a tehnicilor scientologice. De fapt, acest lucru nu inseamna altceva decat ca, prin aceasta, Scientologia ii manipuleaza pe adepti, facandu-i dependenti de sistem. A treia metoda a scientologiei: programul de purificare Constand intr-o anumita combinatie de exercitii fizice, vitamine, alimentatie si sauna, el isi propune sa elibereze trupul de substante toxice si droguri. Dupa ce s-a supus acestui program si apoi a parasit randurile Miscarii scientologice, cineva afirma ca un asemenea program, presupunand utilizarea unor doze superioare de vitamine si petrecerea unui timp zilnic de pana la cinci ore in sauna, il poate aduce pe beneficiar realmente intr-o stare de halucinatie. Parchetul din Hamburg, de pilda, considera ca scientologii apeleaza la acest tip de tratament pentru a provoca o stare de euforie pe baza hormonala, facandu-l astfel pe respectivul dependent de Scientologie. In acest fel, respectivul devine obiectul unei exploatari ulterioare din punct de vedere economic. A patra metoda a scientologiei: “oferta” pentru copii Spre deosebire de alte curente, Scientologia nu se adreseaza doar adultilor, ci si copiilor. Pentru a fi vindecati de acest comportament maladiv al copila­riei, scientologii propun ca si copiii sa fie supusi tehnicii „auditing-ului”. Prin aceasta, sustin ei, sunt eliminate experientele dureroase si impovaratoare de care copiii sunt marcati, anulandu-se totodata asa-numitul „mind” reactiv. Hubbard considera ca „audierea” copiilor este posibila doar dupa ce acestia si-au insusit vorbirea. El recomanda, insa, ca ei sa fie supusi acestui program incepand cu varsta de cinci ani, subliniind totodata ca, pentru regresia acestora in acele evenimente prenatale, trebuie sa se astepte pana pe la varsta de doisprezece ani. Prin tehnica „auditing-ului”, afirma scientologii, copiii sunt eliberati de toate slabiciunile si de incarcatura emotionala, fiind fortificati si realizand o stare de insensibilitate fata de suferinta, devenind prin aceasta un fel de „supraoameni” Scientologia nu este religie, ci SF! Organizatia scientologica se pretinde a fi o comunitate religioasa, ba mai mult decat atat chiar „Biserica”. Cu toate acestea, dintr-o multime de afirmatii ale lui L.R. Hubbard rezulta clar ca in centrul gandirii si preocuparilor scientologice nu se afla vreun anume continut religios, ci in permanenta acumularea a cat mai multe bunuri materiale: „Faceti bani, faceti mai multi bani, determinati-i si pe ceilalti oameni sa produca, asa incat sa faca bani”. Pe de alta parte, organizatia se autointituleaza „Biserica” pentru a face sa creasca vanzarile, mai ales atunci cand este vorba de difuzarea cartii despre Dianetica. Daca prin religie intelegem o actiune sau o atitudine care presupun o credinta in cineva, o teama de cineva sau existenta unei forte divine diriguitoare, cum ar fi un zeu personal, atunci scientologia nu este religie. Intr-adevar, Scientologia pretinde supunere si veneratie, dar nu fata de un Dumnezeu, indiferent cum s-ar numi El, ci in numele unei pretinse capacitati de a garanta omului „supravietuirea”. Facand abstractie de existenta unui Dumnezeu personal, in care cineva sa poata crede, Scientologia pretinde, in schimb, credinta in comunitatea scientologica,66 ca si o disciplina si o supunere oarba a adeptilor fata de aceasta organizatie. Intregul sistem scientologic se fundamenteaza pe o irationalitate magica. Baza acestuia o reprezinta povestea science-fiction, destul de fascinanta de altfel pentru naivi, despre suprafiinte nemuritoare (asa-numitii thetan-i), care intr-o perioada foarte indepartata si-ar fi parasit „patria cereasca” (de pe o alta planeta), ar fi primit un „trup – MEST” (termen inventat de Hubbard) pe un pamant nou pentru ei, aici ar fi dobandit capacitati nelimitate, si care acum cu ajutorul exclusiv al organizatiei scientologice ar redobandi „libertatea totala fata de materie, energie, spatiu si timp”. Faptul ca asemenea fantezii magice nu sunt doar un prilej de ridicol, ci realmente pot deveni periculoase, il arata cursul istoriei Scientologiei, pretentia puerila si magica de atotputernicie a organizatiei nascute din acest tip de gandire. In fine, un instrument magic il reprezinta, fara indoiala, si asa-numitul „electrometru”, cu ajutorul caruia, chipurile, ii pot fi confirmate thetan-ului potentele magice amintite, respectiv cu ajutorul caruia discipolul sau cel ce se initiaza poate reveni la starea sa primordiala de atotputernicie. Mai trebuie sesizat faptul ca thetan-ii, in aceasta viziune, se substituie in fapt zeilor si spiritelor unei cosmologii magice. Poate tocmai din acest motiv, nu este intamplator faptul ca Hubbard si-a numit prima sa ambarcatiune cu vele, cu care a strabatut coasta de vest a Americii de Nord pana in Alaska, „Magician” (Magicianul). Fireste, Scientologia se poate autodefini ca religie, se poate autointitula ca filosofie sau noua stiinta, ea poate fi inteleasa ca pseudomedicina, ca pseudostiinta, dar inainte de orice ea este o forma mascata de magie, este „magia secolului XX”.

    Dumnezeu n-a fost nicicand o fiinta cu trup uman

    Dumnezeu n-a fost nicicand o fiinta cu trup uman
    Pe linia necesitatii reactualizarii realiste a diferitelor cunoasteri care au suferit in timp inerente deformari, datorita imaginarii anumitor reprezentari care sa fie mai accesibile intelegerii oamenilor neinstruiti, survine necesitatea unei afirmatii categorice: Dumnezeu, Creatorul Universului, Unicul, Atotputernicul nu a fost nicicand o fiinta cu trup uman. In vechiul text ebraic al Bibliei s-a imaginat alegoric – pentru multimile de oameni simpli – un mod intru totul simbolic al crearii omului („Facerea”, cap.1, v.27): „Si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul sau; dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut; a facut barbat si femeie.” In schimb, vechiul text ebraic „Zohar”, la fel de sacru, dar destinat numai castei celor instruiti, a detaliat in mod cu totul realist felul in care trebuie inteleasa aceasta „asemanare la chip” – transcendentala si nu carnala – ce a stat la baza creatiei omului: „Cand Adam, primul nostru tata, locuia in gradina Edenului, era imbracat, cum este in cer, cu un vesmant facut din lumina superioara (partea 1, folio 52) … pielea, carnea, oasele, venele, nu sunt pentru noi decat un vesmant, un voal, caci in interior este misterul omului ceresc. Astfel ca in omul pamantean, Adamul ceresc este interior… Acesta este sensul in care s-a spus ca Dumnezeu a creat omul dupa chipul sau. (partea 2, col.76 a). Dar trebuie sa deosebim pe omul de sus (din cer) de omul de jos.” (partea 3) Asadar, in zilele noastre, este cu totul evidenta necesitatea inlocuirii atat a notiunii, cat si a reprezentarii antropomorfice a Divinitatii Creatoare, cu o notiune si o reprezentare superioara, cat mai apropiata de realitatea cosmica a „Atotputernicului divin”: o sfera uriasa, infinita, din cea mai pura esenta spirituala, care este „stiinta stiintelor”, Absolutul gandirii, al Iubirii, al vointei, Sursa eterna a creatiei si a tuturor energiilor.

    Baha’i

    Baha’i
    Marturia sau Credinta Baha’i a fost fondata de Baha’u'llah (sec. XIX). Acesta a fost unul dintre adeptii lui Marza Ali Muhamad – un reformator siit din sudul Persiei, prigonit, inchis si exilat vreme de 40 de ani. Adeptii considera ca toate religiile pleaca de la o sursa divina comuna. Respectul fata de celelalte religii ii face sa nu permita prozelitismul. Singura forma de atragere a unor noi membri poate fi exemplul personal al adeptilor sectei. Religia baha’i afirma ca de-a lungul timpului, Dumnezeu a trimis oamenilor profeti pentru a le dezvalui vointa divina. Din acestia amintim pe Krishna, Moise, Iisus, Mahomed. Cartile sfinte ale tuturor religiilor nu se resping, ci se completeaza si se implinesc una prin cealalta. Daca un om vrea sa-l cunoasca pe Dumnezeu, el trebuie sa-l vada intr-o oglinda perfecta: crestinii il vad in Iisus, baha’ii in Baha’u'llah. Exclud alti intermediari, apreciind ca in trecut poporul era ignorant, analfabet si de aceea erau necesari preotii care sa citeasca si sa explice scrierile sfinte. Nu recunosc preotia si viata monahala a credinciosilor izolati de lume. Aceasta noua religie – un “nou legamant” intre Dumnezeu si om – are o practica (rugaciune, ceremonii) modesta: se recita si se incanteaza texte sacre. “Biserica” lor este recunoscuta ca organizatie neguvernamentala, cu statut consultativ la UNESCO, UNICEF. In Romania avem tarziu date despre existenta aceste religii. Se discuta mult despre aprecierea favorabila a reginei Maria a Romaniei. Se apreciaza ca regina, impreuna cu fiica sa Ileana, au aderat in 1926 la noua religie. La inceputul anului 1991 s-au inregistrat ca Asociatie legala. Au format comunitati mari in Cluj, Bucuresti, Timis, Constanta, Mures. Calendarul baha’i are la baza Anul solar. Anul cuprinde 19 luni a cate 19 zile (361 de zile), la care se adauga 4-5 zile, intercalate, socotite zilele “ospitalitatii”. La 21 martie, odata cu sosirea primaverii, sarbatoresc Anul Nou.

    Extraterestri in istoria bisericii crestine

    Extraterestri in istoria bisericii crestine
    “Speculum Regali” este un manuscris vechi redactat pe pamintul Irlandei in epoca medievala. in acesta se mentioneaza data – Anul Domnului 956 – aparitiei deasupra bisericii Sf. Kinarus din orasul Cloera, care a durat atit cit sa permita o observatie amanuntita a unei “corabii a diavolului” care stationa in slava cerului si din care ar fi coborit o faptura antropomorfa care executa niste manevre ciudate si care cu greu ar fi reusit sa se sustraga curiozitatii indraznete a drept-credinciosilor irlandezi, drept care s-a intors la bordul corabiei, care a si luat-o din loc. Extraterestri din preajma Sf. Francisc Inca din secolul al VI-lea, calugarul Dionisie Areopagitul asociase “semnele cerului” cu niste forme de viata existente in afara Pamintului, dind crezare unei credinte populare potrivit careia “rotile de foc” care se vedeau zburind pe cer nu erau altceva decit niste ingeri (acei “ofannim” ebraici), iar in anul 1224 calugarul Leone din anturajul Sfintului Francisc din Assisi afirmase ca fusese martor la coborirea unei “bule de foc” pe muntele Alverno, in locul in care era inmormintat “Saracutul” (Sf. Francisc); calugarul Leone mai spusese ca se retrasese acolo pentru a se ruga in liniste, cind isi facuse aparitia fenomenul acela ciudat; in aceeasi noapte il intilnise pe un confrate, calugarul Francesco, care hoinarea prin padure vorbind cu un interlocutor invizibil, ca si cum s-ar fi aflat in transa (asa cum se intimpla in cazurile de rapiri OZN). De altfel, nici Sfintul Francisco nu fusese scutit de niste manifestari anormale, ca sa nu mai pomenim de cele mistice; atunci cind dobindise “harul” de la un “serafim cu sase aripi stralucitoare si cu chipul unui om rastignit”, atunci tot muntele Verna, din Romagna, s-a luminat ca de la un foc mare. “Vazind acea lumina mare” – se spune in Legendele crestine – “niste catirgii care mergeau in Romagna s-au sculat crezind ca rasarise deja soarele si au pus samarele pe dobitoace; iar mai apoi, in timp ce calatoreau, au vazut cum lumina aceea se stingea si rasarea soarele adevarat”. In legatura cu Sfintul Francisc, scrierile de la Vatican ne spun ca “atunci cind Saracutul se ruga intr-o coliba din gradina calugarilor din Assisi – era la vreme de noapte si confratii sai se aflau prin alte locuri, unii dormind, iar altii rugindu-se in liniste – iata ca dintr-o data fericitul Francisc a fost vazut intr-un car de foc. Calugarii care stateau de veghe s-au minunat nevoie-mare, iar cei care dormeau s-au trezit inspaimintati. Acea intimplare neobisnuita, care aminteste de inaltarea la cer a profetului Ilie, a fost luata drept un semn de la Dumnezeu, care ii harazise lui Francisc sa fie in acelasi timp si car, si conducator de car, sau, cu alte cuvinte, o calauza spirituala de nadejde. Dupa moartea Papei Innocentiu III, in anul 1216, urmasul acestuia, Honoriu, a acordat indulgenta plenara acelei Porziuncola (cunoscuta cu numele de Perdon d’Assisi – iertarea din Assisi)”. Gabriel, sfantul rapit in cer Un alt sfint rapit in cer a fost Gabriel, pe care il putem vedea reprezentat intr-o pictura in momentul in care este ridicat in vazduh de o raza de lumina din altarul bisericii Sf. Gabriel dell’Addolorata a Isola del Gran Sasso (Teramo). Pictura dateaza de la inceputul secolului Xl, sfintul rapit pare a se inalta spre tavan, in care se vede o gaura in partea externa a absidei. Povestea despre extraterestri a diaconului Paolo Tot in legende – care se inspira din Historia Langobardorum a diaconului Paolo – se povesteste despre sapte fiinte misterioase care isi dorm somnul de veci tainuite intr-o pestera din Efes, considerate a fi niste martiri crestini, dar imbracate in chip de romani din vechime, ale caror corpuri s-ar fi pastrat intacte vreme de secole (sau cel putin de patru sute de ani); Paolo Diacono spune ca acela care indraznea sa atinga moastele murea pe loc, ca si cum ar fi fost trasnit; mai tirziu, acest amanunt a fost ascuns si martirii au continuat sa ramina in pestera, dupa ce, la un moment dat, au inviat, “cu chipurile stralucitoare precum lumina soarelui” pentru a-l converti pe imparatul Teodosiu al Constantinopolelui. Redam intimplarea originala descrisa cu cuvintele lui Paolo: “Cred ca nu ma abat de la subiect daca intrerup pentru o clipa ordinea cronologica a faptelor – dar nedindu-i voie penei mele sa se indeparteze de Germania – pentru a istorisi despre o minune cit se poate de vestita aici, precum si despre alte lucruri pe care le voi spune pe scurt. La capatul acestui Pamint, undeva inspre Tramontana (Nord) se afla o pestera pe tarmul Oceanului, deasupra careia se inalta o stinca mare; in acel loc, sapte barbati sint cufundati, nu se stie de cind, intr-un somn adinc si acei oameni au trupurile si vesmintele lor neatinse de stricaciune (lucru care ne face sa ne minunam daca ne gindim la timpul foarte lung de cind se afla ei acolo), iar necioplitii si barbarii locuitori ai acelor meleaguri fac din acei oameni obiect de veneratie. Acei oameni care dorm acolo par a fi, judecind dupa infatisarea lor, romani. intr-o buna zi cineva a vrut, in lacomia lui, sa-l despoaie pe unul din acei oameni; dar numaidecit, asa cum se spune, bratele i-au luat foc, si asemenea pedeapsa i-a infricosat atit de mult pe ceilalti incit nimeni n-a mai cutezat sa-i atinga pe acei oameni. Si dupa cit se crede, asemenea paza divina va face asa incit oamenii aceia sa se pastreze asa cum sint multa vreme de acum incolo; adica pina in ziua in care, trezindu-se ei din somn si fiind de felul lor crestini, vor ajuta prin cuvintul lor la mintuirea locuitorilor acelor meleaguri”. Sf.Anton s-a intalnit cu un extraterestru Dar intimplarea cea mai ciudata este legata de Sf. Anton si se intilneste intr-o hagiografie medievala anonima dedicata sfintului egiptean, intemeietorul monahismului crestin, care a trait la 300 de ani dupa Christos. In timpul meditatiilor lui in pustiu, Sf. Anton s-ar fi intilnit cu o faptura ciudata, mica de statura. Si cronica relateaza urmatoarele: “Intr-o vilcea stincoasa inchisa din toate partile, a vazut un pitic pocit la fata, cu coarne si cu picioarele bifurcate aidoma caprelor. La vederea acelei fapturi, Antonio, ca un bun ostean al Domnului ce era, s-a inarmat cu scutul credintei si cu coiful sperantei; dar creatura aceea i-a oferit fructul pe care-l avea in palma pentru a-i servi drept hrana la drum, precum si ca semn de pace. Vazind aceasta, Antonio s-a oprit si a intrebat-o pe acea faptura cine era. Si a primit raspunsul urmator: “Sint o faptura muritoare, unul din locuitorii Desertului, carora Paginii le-au facut nedreptatea de a-i numi in fel si chip, ca de pilda fauni, satiri si cosmaruri. Eu am fost trimis aici in chip de reprezentant al tribului meu. Va rugam sa obtineti pentru noi mila Stapinului vostru si al nostru care, asa cum am aflat, a venit intr-o buna zi sa mintuiasca lumea si al carui glas a rasunat pe tot pamintul”. In timp ce satirul rostea aceste cuvinte, pe obrajii batrinului drumet (Sf. Antonio) au prins a curge lacrimi, dovada a emotiei sale deosebite si a bucuriei pe care o incerca. El se bucura pentru slava lui Christos si pentru nimicirea Satanei si se minuna ca putuse intelege in tot acel timp graiul satirului si lovind pamintul cu toiagul a spus: “Vai si amar de tine Alexandrie, care in loc sa-L slavesti pe Dumnezeu i-ai slavit pe niste monstri! Vai si amar de tine, oras al prostituatelor in care isi dau intilnire toti demonii din lume. Ce mai aveti de spus acum? Voi, animale, care mai vorbiti de Christos, voi care in loc sa-l slaviti pe Dumnezeu ii slaviti pe niste monstri…”. Nici nu terminase bine de vorbit, ca faptura aceea salbatica si disparuse, ca si cum ar fi avut aripi. Nu creada nimeni in aceasta intimplare de nu vrea; dar adevarul ei a fost dovedit si de cele intimplate in timpul domniei lui Constantin, un eveniment la care a fost martora o lume intreaga. Si anume o faptura din acel soi a fost adusa vie la Alexandria si aratata lumii ca pe ceva nemaipomenit. Mai apoi, dupa ce a murit, pentru ca lesul sa nu-i putrezeasca din cauza caldurii, i-a fost pus in sare si dus la Antiohia pentru ca imparatul sa-l poata vedea”. Un nor oval de lumina… Nu este cu putinta a se comenta aceasta istorisire, care pare a fi nici mai mult nici mai putin relatarea unei intilniri de aproape si care apare intrucitva in aceeasi forma in Legendele crestine datorate lui Santucci. Tot aceste legende spun ca atunci cind a fost martirizata Sfinta Marina de Antiohia, “la un semn al lui Dumnezeu norii au prins a se cobori din munti, in timp ce ingerii cintau din toti rarunchii”; iar “vreme de trei nopti s-a fost vazut o lumina minunata deasupra tigvei Sfintului Pavel” care fusese aruncat intr-o groapa comuna; si ca Sfintul Nicolae obisnuia sa-si faca aparitia, pentru a savirsi minuni, intr-un nor oval de lumina intru totul asemanator unui OZN modern. Acest nor este infatisat intr-un tablou din Scoala lui Gentile da Fabriano intitulat “Minunea Sfintului Nicolae” si in care se arata cum sfintul salveaza o corabie dintr-o furtuna, tablou pastrat in Pinacoteca Vaticanului. Dovezi ale extraterestrilor aflate in arhivele Vaticanului Astfel de relatari neobisnuite se gasesc din belsug in arhivele bisericesti; si nu trebuie sa uitam faptul ca problema salvgardarii culturii si istoriei, dupa criza Imperiului Roman si dupa invaziile barbarilor, a trecut in miinile calugarilor si preotilor, care au stiut sa consemneze in mod constiincios tot ceea ce se intimpla in Europa medievala. Din nefericire, o buna parte din aceasta documentatie n-a iesit niciodata din arhivele Vaticanului, din diferite motive (si nu trebuie neaparat sa se vada in acest lucru o atitudine de cenzura, care a existat, fara indoiala, in cazul textelor eretice, evanghelice apocrife), incepind cu reaua administrare bibliotecara a unora, cu lipsa de chef a altora de a traduce niste documente considerate drept lipsite de importanta (fapt discutabil, fara doar si poate; pentru ca de curind au fost efectuate nistre traduceri costisitoare pe spezele unor banci si institute de credit) si terminind cu necesitatea de a se pastra cu grija documentele rare. Scotocind prin Vatican files (dosarele Vaticanului) aflam ca in ziua de 12 februarie 1106 niste “stele” luminoase si-au facut aparitia pe cerul orasului Bari. Evenimentul acela neobisnuit ne-a fost transmis de istoricul Antonio Beatillo, calugar iezuit, care in anul 1637 a incredintat tiparului prima istorie a orasului Bari (Historia di Bari principal cittá della Puglia/ Istoria orasului Bari, capitala regiunii Puglia). Beatillo relata ca “in ziua de 12 februarie, la ceasurile amiezii, au aparut deasupra orasului Bari niste stele ce se vedeau foarte bine, ca si cum ar fi fost miezul noptii si alergau una dupa alta ca intr-un turnir, dind semne ca ar cadea pe pamint. Ce lucru anume voiau ele sa prevesteasca stim cu siguranta, dat fiind ca pe vremea aceea aproape toata Europa si nu numai ea, ci si alte parti ale lumii se aflau in razboi si intr-o saracie amarnica”. Aproape in chip de justificare a acelei stiri rasunatoare care parea a anunta un razboi spatial, Beatillo tinea sa precizeze faptul ca povestirea sa era luata dintr-o “Cronica” a lui Giovanni Nauclero (istoricul suedez Verge zis Nauclerus, 1430-1510), autor al unei “Cronici latine”, din “timpurile lui Adam si pina in anul 1500″. Alte marturii interesante de OZN-uri In luna ianuarie a anului 1953 a fost descoperit in abatia din Ampleforth un manuscris vechi; in acest manuscris se pomenea faptul ca in anul 1290 un disc zburase deasupra abatiei din Byland, in Yorkshire. Staretul minastirii, impreuna cu calugarii, se pregatea sa se aseze la masa cind unul din confrati a dat buzna in refector spunind ca afara se ivise o mare minunatie. Au alergat cu totii afara si au vazut un disc mare, de culoare argintie, care a zburat incet deasupra lor. In lucrarea sa Historia de Statu Ecclesiae Dunelmensis, Robert de Greystane relateaza faptul ca, atunci cind a murit – in anul 1320, in ziua de Sfintul Grigore – superiorul abatiei din Durham a fost inmormintat in absida, in fata altarului principal. Dupa moartea sa, pe cer si-a facut aparitia o lumina puternica ce parea a straluci chiar deasupra mormintului. Apoi s-a vazut cum obiectul acela a prins a cobori si cum s-a deplasat aiurea. In Cronica Albertina (1393-1394) se poate citi: “(in 1394) au aparut pe cer, la inceputul lunii septembrie, multi Assub, precum si niste stele zburatoare. In acelasi an, in ziua de 2 a lunii septembrie, la cel de-al doilea ceas al noptii, un mare Assub a aparut in fata ochilor celor ce se strinsesera in piata din Forli ca sa se uite la acea minunatie, deplasindu-se cu incetineala prin aer dintr-o parte intr-alta a multimii adunate acolo pret de doua rugaciuni Pater Noster; avea o lungime aparenta de doi pasi si cind a disparut a lasat – dupa spusele celor aflati acolo – un miros greu asemanator celui de ceva ars, in timp ce altii care pretindeau ca vazusera si ei acea minunatie au spus ca acel Assub de foc era la fel ca acela de mai inainte; iar apoi acel obiect a mai zabovit oarece vreme in vazduh si apoi a disparut incet-incet si n-a mai ramas din el decit un nor de urme de fum care au luat forma unui sarpe si care lucru era vrednic de a fi privit…” In seara zilei de 16 septembrie 1408 au fost vazute pe cerul Romei trei stele in formatie de lupta. intimplarea aceea a fost descrisa, en passant, de catre Antonio Di Pietro, preot canonic de la Vatican, in lucrarea “Diario di Roma dall’anno 1404 all’anno 1417” (“Jurnal al Romei de la anul 1404 la anul 1417“), pastrata in Arhiva Vaticanului. “Imediat dupa apusul soarelui” – povesteste Di Pietro – “odata ce noi sus-numitii, adica don Guglielmo Di Pietro, don Luca Pippi si eu, am ajuns in piata San Pietro, am vazut impreuna cu altii, printre care Mattia Capodecarne, Agesilao Teodori – circiumarul meu Giovanni Cioneo – si cu multi altii, o stea foarte frumoasa care venea dinspre Tarrione si se indrepta inspre Castel Sant’Angelo impreuna cu alte doua stele mai mici care straluceau si ele. Si ne-am minunat cu totii de acel spectacol”. In anul 1428 “in timpul noptii de dinaintea zilei de 3 martie, la ceasurile 1,30, a fost vazuta la Forli – de catre mai multi oameni vrednici de incredere – deasupra minastirii Minoritilor o palalaie cit toate zilele in forma de turn, iara mai apoi deasupra acesteia o coloana care parea si aceea de foc, iara minunea aceea a fost vazuta la Forli de multa suflare, adicatelea calugari, tirgoveti si lacuitori de prin vecinatati, de prin munti sau de prin cimpii. Si fiecare dintre ei vazuse palalaia aceea in locul pomenit. Era pe vremea bunului F. Domingo Firmano (Domenico Capranica, Episcop de Fermo, mai-marele bisericesc al regiunii Romagna, cu resedinta la Forli). In acelasi an, in ziua de 3 martie, s-a vazut in vazduh la Forli ceva asa ca o faclie aprinsa, care a tinut asa de la ceasurile 1,00 la ceasurile 3,00… In ziua de 28 iunie 1444 au aparut deasupra altarului bisericii S. Maria del Sasso, in apropiere de Bibbiena, in tinutul Casentino, niste globuri (“globbi”) misterioase care i-au facut sa se minuneze nevoie-mare pe cei care le-au vazut. Si se pare ca din aceste globuri ar fi iesit niste tineri invesmintati in alb. Despre aceste lucruri relateaza autorul cronicii, un calugar benedictin din Camaldoli, don Massimo, care spune urmatoarele: “In anul 1444, cind am fost eu la Sancta Maria (cred ca era in ajunul zilei de Sf. Petru), in aceeasi seara primarul din Bibbiena, care era Ilarione di Conte Compagni si care se inturna de la o vinatoare, o data ce s-a aflat aproape de biserica de care am pomenit, la doua zvirlituri de bat, au vazut el si tovarasii lui un glob cam de marimea unui guguloi de ceara pentru luminat. S-a lasat in genunchi numaidecit si a prins a merge in genunchi pina la biserica in chip de mare pocainta. Notarul lui care se afla cu el a crezut ca era acela un lucru divin; si a mers el pe acoperisul bisericii sa vaza daca nu cumva cineva mesterise ceva pe acolo. Si o data ce a ajuns el pe acoperis a prins a se bitii si a tipa ca de nu-i dadea cineva o mina de ajutor cadea de acolo. in aceeasi seara a mers vestea prin toata cetatea cum ca aparusera luminile acelea. Si au venit numaidecit toti cei din Bibbiena de a ramas cetatea aproape goala si plingeau si se jeleau si strigau cu totii in gura mare: indura-te de noi, Doamne!, si-si cereau iertare unii altora cu osirdie”.